Nastere Cezariana Maternitatea Brasov Februarie 2022 Dr. Aprodu Ileana

Mi-am dorit sa nasc natural pentru ca tot auzeam ca recuperarea ar fi mai usoara si ma stiam destul de rezistenta la durere.

In acelasi timp imi doream sa nasc cu doamna Dr. Aprodu Ileana care mi-a monitorizat sarcina pentru ca ma simteam in largul meu cu ea, dar cu pandemia nu imi putea garanta ca poate veni de acasa in caz ca se declanseaza travaliul si dansa nu e de garda. Asa ca, de comun acord am ales nasterea provocata la 39 de saptamani.

Eram impacata cu gandul asta, pregatita, imi placea ideea ca stiu o data exacta, stiu la ce sa ma astept si desi auzisem ca nasterea provocata poate fi mai dureroasa, stiam ca este si mai rapida. Nu a fost sa fie asa si in cazul meu…

Dimineata la ora 8:00 mi s-a montat balonas, perfuzie cu calciu, am stat cuminte in salon, si am asteptat, dureri nu aveam. La ora 14 am fost dusa in sala de nasteri, mi s-a scos balonasul, membranele erau rupte, s-a pus alta perfuzie cu oxitocina, TNS pentru monitorizare.

A stat cu mine o asistenta tare draguta, povesteam, ma plimbam prin sala, aveam toaleta proprie, pachete de vata la dispozitie, totul dezinfectat si ordonat. Contractiile incepusera insa dilatatia mea era foarte lenta. La ora 19:00 se facuse schimbul de tura, nu imi venea sa cred ca trecusera atatea ore si eu nu nasteam. In ziua respectiva nu mancasem nimic, nu bausem apa decat cateva guri, iar frustrarea mea crestea in acceasi masura cu contractiile.

Asistenta de pe schimbul de noapte nu m-a cucerit la fel de mult ca cealalta desi era draguta si amabila, la fel cum a fost toata lumea, dar a stat mult mai putin cu mine decat prima si avand pe cineva alaturi am fost mai linistita. La un moment dat mi-a facut asistenta masaj vaginal pentru a ma ajuta cu dilatatia dar nici asta nu a mers si pentru mine a fost destul de neplacut.

Intre timp doamna doctor se ocupa si de alte paciente caci numai la mine lucrurile nu avansau cum speram noi. Cand venea la mine ma vedea din ce in ce mai obosita, mi-a adus si un baton de cereale sa mananc spunandu-mi ca daca o sa fiu epuizata nu o sa pot sa imping si nu o sa fie bine, dar totusi timpul trecea si eu era doar la dilatatie 8 cm.

Asa s-a facut ora 23:00…eram terminata fizic si psihic, si mi s-a spus clar: cezariana. Din cauza efortului si bebelina incepea sa sufere. Si chiar daca nu imi spunea doamna doctor ca s-a ajuns la cezariana la cat eram de obosita, eram dispusa sa cer singura operatia numai sa se termine o data si sa imi vad copilul.

Am fost dusa in sala de operatie si la ora 23:25 s-a nascut o minune de fetita de 3240 gr si 50 cm. Motivul pt care nu ma dilatam complet: fetita avea circulara abdominala si nu mai putea sa coboare ca sa ma ajute sa ma dilat.

Mi s-au facut poze cu fetita, toata lumea a fost draguta.

Regrete? Nu mi-au lasat deloc fetita la piept si cordonul a fost taiat imediat. Adevarul e ca nici eu nu am zis nimic, dupa toate orele de travaliu nici nu mai gandeam, dar dupa aceea gandindu-ma am realizat aceste neajunsuri. Dupa operatie am inceput sa tremur incontrolabil, era o senzatie tare ciudata. Ajunsa la reanimare doamna doctor mi-a mai trimis cateva poze si o filmare cu fetita, am rontait niste sticksuri si am dormit.

A doua zi am solicitat o rezerva sa stau singura cu fetita. Mi s-a adus mancare, foarte buna si multa dupa parerea mea, niciodata nu puteam manca tot, 2 feluri si desert. Pe la 12 am fost ajutata sa ma ridic si mi s-a scos sonda iar la ora 14:00 am fost dusa in salon.

Acolo toate conditiile, baie proprie, prosoape, gel de dus, tv, frigider, dozator de apa pe hol. Zilnic au venit consiliere in alaptare sa ajute daca e cazul, adevarul e ca in spital nu mi se declansase lactatia inca asa ca nu prea am avut cu ce apela la ele, dar e excelent ca sunt acolo pentru eventuale intrebari. Abia a doua zi dupa ce am ajuns acasa am putut sa trecem pe alaptat exclusiv.

Durerile nu erau exagerate, asta pentru ca in spital vin regulat asistentele si aduc calmante.

A 3 a zi am fost externate. Ajunsa acasa, fara medicatia din spital, mi-am dat seama cat de dureroasa e cezariana. Prima saptamana pentru mine a fost grea. De cele mai multe ori ma ajuta sotul sa cobor din pat. Insa cu timpul durerile trec. Acum am o luna de cand am nascut, normal ca inca simt operatia cand fac efort mai mult, sau o plimbare mai lunga. Astept controlul de 6 saptamani sa vedem ce zice doamna doctor, dar eu cred ca totul evolueaza bine.

Ca si personal nu am nimic de reprosat, toti sunt foarte draguti, amabili, nu stiu daca cineva astepta vreo „atentie” eu nu am simtit asta si nu sunt de acord cu asa ceva asa ca bineinteles nu am dat nimic nimanui. Am platit doar rezerva si montarea de cercei medicinali fetitei, pentru care am primit chitanta.

Nu regret nasterea la maternitatea de stat, pentru mine conditiile au fost excelente. Imi pare rau ca nu am reusit sa nasc natural, nu stiu de ce am sentimentul acesta, probabil pentru ca toata perioada sarcinii am luat in calcul doar nasterea naturala.

Imi pare rau ca nu se practica ora magica la nastere, macar cateva minute si ca nu se lasa cordonul sa pulseze… poate se vor schimba aceste lucruri.

Dupa ce am stat 9 ore in travaliu si am nascut prin cezariana, pot spune ca toate mamele sunt eroine, indiferent de cum nasc, nu e usor prin nici o metoda. Dar sa aduci un ingeras pe lume…e nepretuit oricum ar veni.

Ada

 

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Joi 17 Martie, 2022

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Brasov | Dr. Ileana Aprodu | Maternitatea Brasov

Articole Similare