Nastere Cezariana Maternitatea Ploiesti Septembrie 2025 Dr. Vasiloiu Raluca

Vreau sa incep povestea prin a va impartasi faptul ca am ales sa monitorizez sarcina cu doamna doctor Vasiloiu, deoarece am cunoscut-o intr-un moment de mare suferinta, fiind internata in spital in urma unui avort spontan la 15 saptamani, si am simtit-o ca pe un inger, fara sa exagerez. Este foarte empatica si mi-a placut enorm faptul ca nu face diferente intre paciente, nu tine cont de etnie sau studii si explica foarte frumos, pe intelesul tuturor.

Asadar, patru luni mai tarziu, cand am vazut din nou cele doua liniute pe test, am stiut ca vreau ca dansa sa ma insoteasca in acest drum spre a deveni mama si spre a-mi putea tine in brate bebelusul. Drumul nu a fost usor, avand in vedere ca avusesem un avort anterior, iar anxietatea mea era destul de mare, dar am avut incredere si am urmat cu strictete sfaturile dansei. Initial mergesem pe ideea de a naste natural, participasem si la niste cursuri care se tineau la maternitate pentru a ma pregati, insa bebelusa nu a vrut sa se intoarca si a trebuit sa programam cezariana.

M-am internat cu o zi inainte de data nasterii. La internare mi-au fost prelevate probe de sange, urina, precum si tampoane din vagin si rect, si mi s-au efectuat o ecografie si cardiotocografie. Tot cu o zi inainte de nastere am fost trimisa la un consult cu medicul anestezist. Apoi, de la ora 20:00 nu am mai mancat nimic, iar de la 22:00 nu am mai baut. Am petrecut prima noapte intr-un salon cu mai multe fete, in total eram sase. Abia am putut dormi, de emotii.

A doua zi dimineata, la 5:30, a venit o asistenta in control; ne-a masurat temperatura, tensiunea si am ascultat bataile inimii bebelusei cu un aparat. Am facut un dus, m-am schimbat in camasa de spital, fara lenjerie intima, dupa care asistenta de pe sectie mi-a aplicat betadina pe burtica. In jurul orei 7:20 am fost dusa la ATI, unde mi s-au prelevat tampoane din anus, gat si nas, dupa care mi-a fost montata o sonda urinara si mi s-au pus perfuzii cu premedicatie. Sonda nu e tocmai placuta, dar nici de nesuportat. Doamna doctor anestezist a venit in control si mi-a explicat ca voi simti ca se umbla, dar nu voi simti durere. In tura respectiva era alta doctorita decat in ziua precedenta, iar consultul anterior a fost, probabil, inutil, deoarece mi-au facut alta fisa. Crezand ca deja stiu datele despre mine, am omis sa spun anumite lucruri importante… apoi au gasit si fisa initiala. Usor dezorganizati, din punctul acesta de vedere.

In fine, am fost dusa in sala de operatie si aveam emotii mari! In primul rand imi era frica de anestezie, apoi imi era frica sa nu cumva sa simt ceva, caci mai auzisem povesti… insa totul a decurs bine. Operatia a fost fara dureri. Nici anestezia nu am simtit-o, doar o mica piscatura. Anestezista ma tinea de vorba, ca sa nu stau cu gandul la ce se intampla acolo, iar eu simteam doar cum trag de ceva in interior, fara durere. Dupa cateva minute am auzit-o pe doctorita spunand: „E fetita!”. Mi-a spus ca stia inca de la 15 saptamani, dar eu am ales sa fie surpriza. Dupa ce au sters-o si au masurat-o, mi-a fost adusa sa o vad. Cum mi-a auzit vocea, s-a linistit, mititica! O asistenta draguta ne-a facut cateva poze cu telefonul meu.

Inchiderea operatiei a durat parca o vesnicie. Au recoltat si pentru celule stem. Mi se facuse frig si mi-a venit greata; am crezut ca voi vomita acolo, dar eu vomit foarte greu, asa ca nu am reusit. Dupa un timp, senzatia mi-a trecut si cascam intruna; imi scazuse tensiunea si ma luase un somn profund. Am ajuns in salon la terapie intensiva si nu imi simteam corpul de la sani in jos. La un moment dat am inceput sa tremur si m-au invelit cu doua paturi. Mi-au pus gheata si un sac greu peste burta. Mi-au administrat calmante ori de cate ori ceream; la inceput ceream de teama, nu ca m-ar fi durut foarte tare. E ciudata senzatia: imi puneam mana pe picioare si parca atingeam un corp strain. Simteam cu mana pielea usor rece, dar cu piciorul nu simteam mana atingandu-ma. Dupa vreo trei ore am inceput sa imi simt picioarele si le-am miscat usor ca sa imi revin mai repede.

In ziua operatiei am avut voie sa mananc doar supa strecurata. A doua zi a trebuit sa ma ridic din pat; abia asteptam sa ajung sa imi vad fetita! O asistenta mi-a ridicat spatarul patului la maxim, m-am dat la marginea patului si, cand m-am ridicat, m-am uitat in sus si m-am tinut de burta. Era o durere suportabila. M-au dus apoi in salon si am ales sa stau in rezerva cu inca o colega. Pentru asta am platit 80 de lei pe noapte. Avea baia la comun cu inca o camera. Conditii cat de cat ok…
Minus: dusul care curgea in afara si geamul baii, deschis si amplasat foarte sus. Incepuse sa fie racoare, iar tot aerul rece intra pe sub usa baii. In ultima noapte am reusit sa il inchid, dar am plecat din spital racita si cu teama sa nu ii dau si bebelusei; am purtat masca tot timpul in prezenta ei si pana la urma a fost bine.

In total am fost internata sapte zile, iar in ultima zi mi-au scos firele. Bebelusa a facut icter si a stat la lampa patru zile. Pentru ea am avut nevoie doar de pampers si crema antiiritatii. Hainute mi-au trebuit doar la externare.
Personalul din maternitate este, in general, ok, nu am avut probleme. Nu am platit decat camera; in rest nu am dat „atentii” nimanui. Mancarea nu e grozava, dar e comestibila.

Toti bebelusii sunt tinuti la etajul 6, iar mamele merg la program la alaptare. Cumva e bine, pentru ca apuci sa te mai odihnesti… Au si program de vizita, daca vor sa ii vada rudele. O asistenta va iesi cu bebelusul la usa si il va arata, fara ca persoana care il viziteaza sa il ia in brate.

Per total, pot spune ca a fost o experienta ok. ❤️

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Luni 8 Decembrie, 2025

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Dr. Raluca Vasiloiu | Maternitatea Ploiesti | Ploiesti

Articole Similare