Nastere Cezariana Maternitatea Polizu Iulie 2022 Dr. Daniela Munteanu

O poveste despre o nastere nu asa cum ma asteptam…. Eu ma consideram o femeie puternica, cu o rezistenta la durere destul de buna, cu solduri late,stiti zicala din popor si in mintea mea se crease imaginea ca voi reusi sa nasc natural, usor si repede. Si cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, am ajuns la cezariana de urgenta dupa un travaliu de 4,5 ore in care am simtit niste dureri infernale, cum nu mi-am imaginat vreodata.

Desi au trecut acele ore, copilul nu a coborat, aveam dilatatie 2, lichidul amniotic era scazut in cantitate, oricum in ultima luna a sarcinii am fost nevoita sa merg foarte des la spital pentru masurarea cantitatii de lichid amniotic, deoarece eram mereu la limita cu el. Termenul dat de doamna doctora a fost destul de exact, mi s-a rupt apa la o zi dupa acel termen, m-am prezentat la camera de garda de la Maternitatea Polizu, cu contractii usoare,  si tot procesul de internare a fost ok. Asistente dragute, doctora neonatoloaga foarte ok.

Doamna Dr. Munteanu Daniela, cea care mi-a monitorizat sarcina, s-a comportat exemplar, pe toata perioada sarcinii cat si in momentul sosirii la spital. Dansa nu era de garda atunci, m-a consultat, a vazut ca nu eram dilatatia suficient si ca copilul nu coborase si a trebuit sa plece pentru cele 5 ore la privat unde avea consultatii programate. Mi-a spus ca se va intoarce si ca daca cumva nasc mai devreme, doctorul de garda este un profesionist si sa stau fara grija. Dupa cum am spus mai sus, nu a fost cazul sa nasc cu doctorul de garda pentru ca nu indeplineam conditiile necesare, fatul era in stres si doamna doctora dupa ce s-a mai consultat un domn doctor, a decis sa inceapa cezariana de urgenta pentru a nu o pune in pericol pe fetita.

Totul a durat extrem de putin, fara durere, chiar si anestezia a fost foarte usoara. Revenirea si perioada petrecuta in maternitate a fost nu foarte placuta deoarece eu aveam multe kilograme in plus si ma miscam destul de greu. In maternitate de a doua zi de dupa nastere, am fost transferata in salon impreuna cu bebele meu, de care am avut grija pe toata perioada. Greul a venit la alaptat, deoarece desi o puneam des la san, cu toate durerea de inceput, fiind la prima sarcina, copilul nu se satura, adormea la san si instant se trezea. Asistentele veneau frecvent ca sa ne ajute cu alaptatul, dar eu nu aveam lapte, dansele verificau si tot imi aratau diverse pozitii pana sa gasesc una eficienta. Noaptea era cel mai greu, deoarece bebele plangea de foame, desi o puneam la san non stop, eu plangeam de frustrare cand o vedeam ca plange. Deoarece am fost internata cu intentia de nastere naturala, nu eram e lista pentru supliment cu lapte praf, asa ca am avut parte de refuzuri cand am solicitat sa i se dea si fetitei o completare seara ca sa apuc si eu sa dorm putin (ca si nemultumire fata de maternitate as avea de adaugat faptul ca venea doamna cu suplimentul de lapte praf la ora 23 si pana dimineata la ora 5 nu mai venea nimeni, ele spuneau pentru ca au deficit de lapte praf si s-a hotarat ca noaptea, intre aceste ore, sa nu se mai ofere supliment).

Au trecut cu greu cele 5 zile pe care le-am petrecut in maternitate, puteam sa fiu externata dupa 3 zile, dar doamna doctor neonatolog a decis sa ne mai tina pentru ca bebe s-a nascut cu kilograme putine si pentru ca eu nu aveam lapte nu a recuperat mare lucru din ce a pierdut in maternitate si era si palida, asa ca si i s-au facut cateva analize pentru a se asigura ca este in regula. Ajunsesem la un grad de oboseala extrem, bebe plangea noaptea si eu nu il mai auzeam, ma trezeau colegele de salon. Am decis in ultima noapte sa le rog pe asistente sa o ia pe fetita, sa ii ofere supliment o noapte pentru a ma putea odihni si eu cateva ore. Am dormit cateva ore dusa. Am plecat acasa putin demoralizata pentru ca nu reuseam sa o alaptez, am reusit sa alaptez mixt 5 luni de zile, pana in ziua in care a refuzat sanul, moment extrem de greu in care am simtit ca nu sunt o mama buna, dar asta este, eu am incercat toate metodele pe care le-am auzit, ceai, muls la 3h, pastile, pusa la san cat de des, dar cumva nu am reusit sa maresc cantitatea de lapte.

Asta mi-a fost povestea, acum bebe are 1 an si 7 luni este sanatoasa, mananca bine, inca mai bea lapte din cana seara. In afara de povestea cu alaptatul, care mi-a lasat un gust amar si regretul ca poate trebuia sa apelez la o consultatie cu un om specializat in alaptare, povestea mea este una fericita pentru ca o am pe Ilinca sanatoasa si frumoasa.

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Luni 29 Aprilie, 2024

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Bucuresti | Dana Munteanu | Maternitatea Polizu

Articole Similare