Nastere Cezariana Medlife Polisano Sibiu Decembrie 2023 Dr. Lup Alma

Monitorizarea sarcinii mele a inceput la Bucuresti, ne-am mutat dupa la Sibiu si am continuat monitorizarea  la Timisoara, unde credeam initial ca o sa si nasc, la Regina Maria. Insa deoarece imi era teama de drum, si fiind prima sarcina am ales pana la urma  sa nasc acasa la Sibiu, mai ales ca speram sa am parte de o nastere spontana naturala.

Maternitatea de stat din Sibiu am exclus-o din cauza povestilor destul de urate pe care le-am auzit, ale prietenelor si a mamicilor. Asa ca ales sa nasc la Medlife Polisano, acesta fiind singura maternitate privata din Sibiu.  Cu greu am reusit sa semnam contractul, cred ca a durat undeva la o luna jumatate de la primul contact pana am ajuns sa semnam  contractul de nastere si pe cel de celule stem. Comunicarea cu consultantul de vanzari a fost destul de greoaie, este si unul singur asa ca nu am avut de ales.

Am fost joi la consult la doamna doctor care imi urmarea sarcina in Sibiu, la exact 41 de saptamani in cap, si imi povestea cum urmatoarea saptamana daca nu vrea bebe sa vina trebuie sa inducem nasterea. Pentru ca ceva in mine imi spunea sa nu mai stau sa astept, si ca trebuie sa il scoatem pe bebe afara, si bine am facut ca am ascultat de instinctul meu, i-am comunicat ca nu vreau sa mai astept si vreau sa facem cezariana.  Pentru ca imi doream sa fac cezariana chiar a doua zi, insa dansa pleca in vacanta, a vorbit repede cu colega ei care era si de garda a doua zi si asa am stabilit cu doamna Dr. Lup Alma nasterea care urma.

Doamna Dr. Lup Alma m-a trimis sa imi refac repede niste analize care erau un pic prea vechi pentru operatie, EKG-ul si m-a programat, prima, la 8 dimineata vineri. Mi-a dat  si numarul dansei de telefon, si am plecat sa fac analizele si sa ma pregatesc. Mai pe seara, mi-a scris ca anestezistul nu este disponibil pentru ora 8 si ca operatia se amna pentru  ora 13, insa ca la ora 10  trebuie sa fiu la spital.

Zis si facut, a doua zi cu emotii si bagajul, mult prea mare facut, am plecat spre spital. Aici, doamna asistenta mi-a luat documentele si am stat la monitorizare, dupa care am ajuns  pe sectia de maternitate unde mi s-a spus ca este plin,  si m-au dus in camera de spitalizare de zi, unde erau si alte doamne internate pentru diferite proceduri. Am completat in camera toate documentele necesare si am luat singurul pat liber pentru a-mi astepta randul.

Emotiile erau tot mai mari, iar timpul tot trecea, si intr-un tarziu pe la ora 14 am fost dusa pe sectia ATI. Au mai fost completate cateva documente si am făcut cunostinta cu doamna doctor anestezist, o doamna de nota 12, insa din pacate nu imi amintesc cum se numeste. Mi s-a pus perfuzia in mana, si pot spune cu mana pe inima ca a fost infinit mai dureroasa decat cezariana in sine. Mi-a luat doua zile sa ma obisnuiesc cu ea, si a durut exagerat de tare. A fost pusa corect si din prima, nu am de ce sa ma plang din acest motiv, doamna asistenta sau doctor de pe  sectia ATI a fost absolut minunata si foarte atenta. Insa din pacate,  perfuzia a fost foarte inconfortabila si dureroasa. Cand am simtit cat de dureroasa este perfuzia, am inceput sa ma panichez foarte tare, ma gandeam ca daca perfuzia doare asa tare, la cezariana probabil ca o sa mor. Noroc cu partenerul meu, fara el nu as fi putut trece de aceste zile de internare.

Pe la ora 15, l-au lasat pe partener sa intre 10 minute la mine, lucru care m-a ajutat foarte mult, m-a linistit foarte tare ca am putut povesti putin inainte de operatie. Dupa care m-au luat si m-au dus in sala de operatii. Aici m-au urcat pe masa, o doamna asistenta s-a pus in fata mea si m-a pus cu capul pe ea sa ma pot linisti. Tremuram ca o frunza pe masa, nu aveam nici o idee la ce sa ma astept. Dupa doua incercari am reusit sa imi las spatele moale, doamna doctor anestezist a putut sa imi faca rahianestezia si am fost intinsa pe masa, acoperita,  si s-a pus acel divider sus. Apoi a inceput operatia.

Partenerul meu era intr-o anticamera de unde vedea printr-un mic gemulet inauntru. A fost foarte reconfortant faptul ca stiam ca e acolo, asa ca acum doar asteptam cu nerabdare sa il vad pe bebe. La un moment dat am întrebat-o pe asistenta daca a inceput operatia, si s-a uitat amuzata la mine si mi-a  spus ‘Bineinteles, bebe e aproape afara’. Am ramas uimita. Mi-a spus ca in momentul in care il vor scoate pe bebe afara, doamna doctor o sa ma impinga pe burta, si o sa ma zdruncine un pic, sa nu ma speri. Asa a fost, am simtit presiunea si ca se miscau lucruri iar la un moment dat am simtit ca am luat o gura mare de aer si puteam sa respir normal, dupa care l-am auzit pe bebe cum plange. M-a luat o liniste si un calm incredibil, stiam ca e totul bine, la 15.30 bebe s-a nascut.

Acum sa va explic de ce a fost foarte bine ca mi-am ascultat instinctul si am facut cezariana… Bebe s-a nascut la 57 de cm si cu o greutate de 4285 de grame. Era mult prea mare sa se nasca natural, lucru confirmat si de doamna doctor. Asa ca, cel mai probabil tot la cezariana as fi ajuns chiar daca incepea nasterea natural sau era indusa.

Dupa ce mi l-au adus si i-am dat un pupic, l-au luat sa ii faca masuratori, etc. Dupa ce l-au scos pe bebe din sala de operatii, m-a luat un somn incredibil, m-am si speriat credeam ca e ceva de rau, si i-am spus asta doamnei doctor anestezist, insa dansa ea mi-a zis ‘Foarte bine, cred si eu, dupa atata stres si esti si nemancata, poti dormi linistita’. Asa ca am dormit pana in ultimul minut din operatie. Dupa cezariana, am fost transferata pe patul de ATI inapoi in camera din care am plecat.

Partenerul a fost adus si el in camera, si am avut 30 de minute impreuna, ne-a fost adus si bebe si l-au pus la san. Bebe a fost adus de mai multe ori pana am plecat de la ATI unde am petrecut si noaptea. La ATI unde au inceput si durerile, insa doamna asistenta/doctor mi-a dat morfina si m-au mai lasat. Am dormit cred ca majoritatea noptii, si am primit ceai de lactatie si apa. Seara am primit niste biscuiti si un iaurt. Iar dimineata am luat micul dejun pe sectie, foarte bun.

M-a amuzat cand a venit o doamna infirmiera sa schimbe patul de langa mine si mi-a dat telecomanda sa dau eu pe ce vreau, dar a pus-o la capatul patului pe masuta, iar eu nu ma puteam misca inca. Mai tarziu mi-a fost scoasa sonda, am fost pusa in scaunul cu rotile foarte incet si am fost dupa pe sectia de maternitate cu un etaj mai jos.  Aici am fost dusa in aceeasi camera cu spitalizare de zi, insa de data aceasta aici nu era nimeni. Am fost asezata in fund pe pat, si a venit o doamna asistenta cu niste pastile, supozitoare si o injectie. Nici nu m-am pus bine jos si imi spune sa ma ridic sa imi faca injectia, lucru imposibil pentru mine, la durerile care le aveam. Mi-a facut repede injectia in sold, oarecum ofensata de faptul ca eu nu ma pot ridica si a pleacat. Moment in care am avut un atac de panica, pentru ca am fost lasata singura intr-o camera in fund pe pat, fara nici un ajutor, si am inceput sa plang cred ca foarte tare, pentru ca asistenta s-a intors si m-a intrebat de ce plang si cum am putut eu i-am zis ca plang pentru ca am ramas singura. Stiu ca am reusit sa o intreb de la ce ora poate veni partenerul la vizita printre suspine pentru ca era ora 10.00 si mia spus  oarecum speriata ca poate veni oricand daca ma ajuta.  Asa ca am pus mana pe telefon si l-am sunat, singurul lucru pe care l-am putut spune a fost ‘hai acum’ plangand.

Apoi am inceput usor sa ma linistesc pentru ca stiam ca vine, eram inca in fund in pat in dureri si nimeni nu m-a intrebat daca am nevoie de ajutor. Intre timp a venit si partenerul meu, cand l-am vazut normal ca am inceput sa plang iar isteric, dar dupa cateva minute m-am linistit. M-a ajutat usor usor sa ma intind in pat, si a stat cu mine si inainte de programul de vizita si dupa, nu ne-a deranjat absolut nimeni, cred ca nici nu voiau sa aiba de-a face cu mine.

La un moment dat a trebuit sa merg sa fac pipi pentru prima data dupa sonda. Mi-am luat sticluta, si usor usor cu partenerul meu am mers la baie, am umplut sticla cu apa calduta, si am reusit sa fac treaba mica destul de usor.  Apoi mi-a fost schimbata camera, insa nu mi-a fost oferit un scaun cu rotile,  asa ca a trebuit sa merg pe picioarele mele pana in partea cealalta a sectiei, unde am ajus cu greu. Doamna asistenta se uita la mine si razand ii spune celeilalte asistente  ‘Uita-te la ea, zici ca ii e frica sa mearga’.  Cred ca privirea pe care i-am aruncat-o a comunicat tot, pentru ca s-a facut nevazuta. Eram in asa mare durere incat nici nu puteam zice nimic. Cu greu am ajuns in camera noua, unde era foarte rece, probabil pentru ca era proaspat aerisita. Mi-au adus si mancarea si au pus-o pe masa din colt nu pe masa de la pat, si iar am fost lasata in fund pe pat, intr-o camera rece, cu mancarea in cealalta parte, sa ma descurc. Bineinteles ca am inceput sa plang iar, si am zis ca e clar aici nu o sa ma mai intorc. Nu am mai chemat asistentele in aceea zi, deoarece prinsesem oarecum o frica de ele, mai ales ca am vazut ca empatie nu exista, asa ca am stat cuminte in pat.

Pe bebe nu l-am tinut in camera tot timpul din cauza ca nu ma simteam in stare si nu ma puteam misca sa il iau sau sa il pun in patut.  Asa ca il vedeam cand il aduceau doamnele de la neonatologie sa pape, sau cand il ceream si era si partenerul la vizita pentru ca atunci il putea manevra el. Mancarea a fost foarte buna, poate un pic neinspirata pentru o proaspata mama care alapteaza, adica ciorba de varza sau legume proaspete, etc.

Concluzia mea dupa cele trei nopti petrecute aici este ca e clar mult mai bine decat la maternitatea de stat unde trebuie sa mergi cu hartie igienica si apa de acasa. Operatia cezariana in sine a fost foarte ok, si despre personalul de la nastere, personalul de pe ATI si doamna Dr. Lup Alma nu am decat cuvinte de lauda. Sunteti absolut minunate, femei superbe si foarte pricepute. Acum dupa aproape doua luni operatia arata foarte bine, e subtire, poate un pic mai lunga decat ma asteptam dar nu doare, nu s-a infectat, este totul perfect.

Cat despre personalul de pe sectia de maternitate, le-as recomanda sa fie mai empatice,  si sa ofera mai multa intelegere, pentru mamicile care trec totusi printr-o operatie majora. Ma asteptam sa te ajute mai mult asistentele, sa vina sa te intrebe cum te simti, daca ai nevoie de ceva, dar daca nu le chemai, nu veneau in camera decat sa aduca medicamente/injectii.

Personalul de la neonatologie a fost foarte dragut si au venit de fiecare data cu bebe, au avut grija de el, si pe aceasta cale le multumesc.

Personal, nu as alege sa mai nasc aici, deoarece nu m-am simtit sustinuta pe perioada internarii, de cand am ajuns pe sectia de maternitate, si am avut sincer asteptari mult mai mari fiind si singura maternitate privata din judet, sa nu mai mentionez ca este Medlife. Daca este ceva ce am invatat din toata experienta aceasta pentru urmatoarea nastere, cel mai probabil tot cezariana, este ca voi alege o maternitate care ofera si optiunea de rezerva single, pentru mi-as dori ca partenerul sa fie internat cu mine, sa ma ajute cu recuperarea si sa il pot avea pe bebe asa tot timpul langa mine. Mi-as dori si sa pot face „skin to skin” cu bebe imediat dupa nastere, chiar regret ca nu am avut aceasta posisbilitate.

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Luni 22 Ianuarie, 2024

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Dr. Alma Lup | Medlife Polisano Sibiu | Sibiu

Articole Similare

Experienta Neutra
Experienta Neutra - aceasta poveste relateaza o experienta in general neutra despre Nașterea prin Cezariană.

Aboneaza-te la Newsletter

Abonare

Intra in grupul de facebook

Inchide

Vino alaturi de mii de mamici pe Facebook

Zeci de mii de mamici raspund zilnic intrebarilor legate de nastere si copii, pentru a oferi suport gravidutelor si noilor mamici. Daca doresti sa faci parte dintr-o comunitate formata din mamici cu experienta , gata oricand sa iti sara in ajutor, in mod constructiv, te invitam sa te alaturi grupului nostru.

Viziteaza Grupul Viziteaza Pagina

Grupul de Facebook