Nastere prin cezariana cu dr.Badea Stefan la Spitalul Caritas Bucuresti

Venirea pe lume a unui copil este bucurie pentru orice mamica curajoasa, ceea ce urmeaza dupa nopti nedormite, sani umflati , dureri , sunt compensate cu zambetul unic al copilasul ,care noua luni a fost crescut in pantecul cel ce i-a daruit tot ce avea nevoie si a tinut locul mamei care urmeaza sa fie.

Acesta a fost si sentimentul pe care l-am trait de la venirea micului meu print pe lume si oricate mi-ar fi povestit fiecare mama din experienta ,nu se compara cu ceea ce simti atunci cand iti tii pentru prima data pruncul in brate. Noua luni am fost asistata de Dr Badea Stefan din Bucuresti, noi fiind din Calarasi ,am mers in fiecare luna la dansu avand un cabinet medical particular.

Imi placea mai ales pentru profesionalism dar si pentru ecograful 3D performant care il avea in dotare.Dansul era Doctor la Spitalul Caritas ,asa ca pe data de 27 septembrie ,m-a oprit in sipat pentru ca deja trecusem cu o zi peste data de nastere si lui bebe ii placea atat de mult in burtica incat nu vroia sa iasa. Astfel dupa ce m-a internat in spital a urmat o serie de analize , s-a incercat prin injectii sa provoace nasterea pentru ca imi doream sa nasc natural. Dar nu s-a putut asa ca a doua zi a urmat partea cu bisturiu ,pe care sincer nu o asteptam. Inainte de a-mi face anestezia incepuse sa-mi cresca tensiunea si pulsul , cei drept si pe parcursul sarcinii mai o lua razna dar ma odihneam si imi reveneam.

Dupa ce mi-a facut anestezia m-am intins frumusel pe masa de operatie iar doctorul ma intarea spunendu-mi ca nu am nimic si ca o sa fie bine dar in continuu aveam asistenta principala care imi monitoriza bataile inimii si tensiunea . Pana cand dupa nici cinci minute asistenta mi-a zis „Pregateste-te ca o sa treaca doctorul cu micutul ” si hopa .. l-am auzit si l-am vazut pentru prima data pe micutul meu care era rozaliu ca un pui .De bucurie am inceput sa plang iar doctorul mi-a zis ” de acum nu o sa mai ai probleme cu tensiunea ” si asa s-a intamplat ca a revenit la normal .

O asistenta la adus sa-l vad si l-a luat repede.Mai mult a durat apoi operatia in sine, adica cusutul care cei drept la fel a fost o „opera de arta”avand in vedere ca m-a cusut cu o ata care se topea in organism iar operatia mea dupa doi ani arata pe sub burta ca o zgarietura orizontala subtire iar eu sunt grasa .

Din pacate asa am ramas de dupa nastere. Dupa operatie m-au dus in camera de terapie intensiva unde am fost singura din camera care avea pat electronic ( se ridica in orice pozitie vroiai , aveai lumina , zabrele detasabile electronice) , mi-am dorit mult sa-l vad pe bebe si asa o asistenta s-a furisat cu el sa mi-l arate ,dar micutul m-a simtit si a inceput sa planga.

Mamicile care erau cu mine in camera nu au zis nimic pana noaptea tarziu cand atunci nu au rezistat si mi-au zis ca „am avut pile de mi-a adus copilul” .Sincera sa va spun inafara de D-nul Doctor nu am avut pile si nici bani peste masura nu i-am dat doar pretul lui din cabinetul particular care mie cel putin chiar mi s-a parut rezonabil ,dar este genul de doctor care isi respecta fiecare pacient in parte si care la randul lui era destul de respectat in spital.

A doua zi mi-am dorit sa-l vad pe micut si am facut eforturi sa ma ridic,am fost apoi in separeu unde stateam singura iar asistentele mi l-au adus la cerere in patutul lui.Eu nu am vrut sa-l mai dau asa ca toata ziua nu am facut altceva decat sa ma uit impreuna cu sotul la mica noastra minune si nu ne venea sa credem ce avem noi. Un micut care zambea cand ma auzea ,deschidea ochisorii lui mari si se uita fix la mine .

Sa spunem si partea amuzanta dar scuzati-mi limbajul ,primele lui gaze din stomacel ii se pareau ceva nou si facea niste ochi mari ,mirat ca nu stia ce se aude. L-am pus la san imediat ca sa pot avea lapte si el micutul nu stia sa suga asa ca m-a ajutat o asistenta spunadu-mi cum ar trebuii sa fac. Seara cand am ramas numai eu cu el ,o asistenta a venit si mi-a zis ca il i-a pentru ca sunt operata si sa pot sa ma odihnesc . dupa ce a plecat asistenta am inceput sa plang pentru ca il vroiam cu mine dar ma gandeam ca poate au zi ele dreptate asa ca am fost de acord sa vina sa-l i-a la ora 23 .

Toata noaptea l-am auzit plangand si nu am inchis un ochi , am plans si imi doream sa merg sa-l i-au ,ma gandeam ca poate nu plange bebelusul meu ca sunt multi in camera . La 5 dimineata la adus si dupa ce ca aveam ceva tendinte de depresie post partum ,l-am mai vazut pe micut ciupit in doua locuri de tantari , cu manusile langa cap pline de lapte cum vomase,mi-am zis ca nu-l mai dau de langa mine si asta am si facut , a doua noapte in spital ma petrecut mai dormind ,mai plibandu-ma cu bebe in brate ca incepuse sa planga ,cred eu de foame ca nu reusea sa manance bine iar spre dimineata m-am dus sa imi aduca laptele praf iar ele deja terminase lapte asa ca a venit o asistenta si i-a dat glicerina cu siringa dupa care a adormit micutul meu . A treia zi a venit doctorul neonatolog in control si surpriza a fost ca desi bebe s-a nascut cu 3 , 500 kg acum la externare avea 3,800 kg .

Au fost cele mai frumoase clipe si in fiecare zi pentru mine este o noua zi in care exista „cele mai frumoase clipe „cand sunt alaturi de el .Acum avem 2 ani si 7 luni ,alergam ,dansam , cantam am inceput sa vorbim si este un nazdravan .

(Elvira, Calarasi)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Sâmbătă 1 Ianuarie, 2011

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Bucuresti | Dr. Stefan Badea | Spitalul Caritas

Articole Similare