Nastere naturala la Spitalul Caritas, cu domnul doctor Plesea

Ma numesc Cristina si acel moment, al nasterii, a fost cel mai fericit din viata mea. Totul s-a intamplat acum 29 de ani…pe un ger napraznic, pe 17 decembrie 1986, dupa miezul noptii, cand primii fulgi incepusera sa cada si un viscol cumplit de iarna incepea sa porneasca, m-au apucat durerile facerii.

Incet-incet, apoi mai des, si mai des, luandu-ma pe nepregatite fiindca mai aveam aproape o luna pana la termenul final. Fiind fiica de medic ginecolog, tatal meu ma consultase si ma pregatise sufleteste, spunandu-mi ca sorocul va sosi tocmai in luna ianuarie, deci acest moment m-a luat complet pe nepregatite.

Copilul meu se grabea, pesemne, sa prinda Craciunul, iesind din pantecul meu pentru a-l serba pe Mos Craciun alaturi de noi. A fost anuntata toata familia care s-a trezit in toiul noptii, ajutandu-ma sa imi fac bagajul si sa plec de acasa spre spitalul Caritas care era la doua strazi departare de casa mea.

Domnul doctor Plesea fusese informat telefonic de tatal meu si avea sa ma astepte la spital, pentru a naste impreuna cu dansul. Speram sa fie o nastere usoara, normala, fara cezariana, fara prea multe complicatii.

La ora 3 noaptea, durerile fiind extrem de intense, mi-am luat bagajul in mana si insotita de sotul meu am plecat spre spital, insa pe drum, de frica, durerile m-au lasat, vrand sa ma intorc acasa… dar mi-am continuat drumul si odata ajunsa la spital, domnul doctor Plesea m-a consultat amanuntit si mi-a spus ca sarcina mea este prea mica, nu este la termen si imi va face o injectie ca sa mai tin macar doua saptamani bebelusul… in caz contrar, aveam sa nasc imediat, cu toate ca interesul nostru era ca bebelusul sa mai capete greutate si sa mai stea 2-3 saptamani in pantecul meu.

In vremurile acelea nu se puteau face ecografii ca sa stiu daca urma sa nasc o fetita sau un baietel, insa asemeni tuturor mamicilor, indiferent ce avea sa fie, era binevenit, acest copil fiind dorit de toata lumea si mult asteptat de familie, important era sa fie sanatos.

Dupa injectia facuta pentru pastrarea copilul am fost internata si pusa intr-un pat la spital, alaturi de alte mamici care se chinuiau cumplit, gemand din rasputeri, intrand in travaliu. Ma uitam la ele, insa in momentul acela eu nu simteam nici o durere si ma uitam cu tristete cat de tare se chinuiau pentru a aduce pe lume un bebelus.

Stiam ca totul este cumplit de dureros, auzisem de la colegele mele de la serviciu, insa niciodata nu mi-am inchipuit ca este intr-adevar atat de greu sa aduci pe lume un copil. Stand linistita in pat si cu frica in san, in loc ca acea injectie sa ma linisteasca, mi-a provocat o nastere mai rapida, copilasul meu vrand neaparat sa vina pe lume.

Valuri de caldura m-au cuprins, corpul a inceput sa imi tremure, apele pe fata sa imi curga siroaie si o durere ce nu poate fi descrisa in cuvinte mi-a brazdat tot corpul. Am inceput sa strig dupa ajutor neputand sa ma misc din pat si sa ma duc personal dupa asistenta, iar o colega de salon, ce se zbatea asemeni mie, ajungand de pe pat pe podea, s-a tarait usor pana la usa si a strigat din rasputeri pe coridor ca o pacienta naste…

Imediat s-a prezentat o doamna asistenta care m-a ajutat sa ajung in sala de nasteri unde domnul doctor s-a pregatit minutios pentru nasterea ce avea sa urmeze.

Totul a decurs extrem de repede, am nascut o fetita de 2,6 kilograme, pe cale naturala, fara cezariana, si fara prea mult efort. Ea mi-a fost adusa in brate la piept, unde am sarutat-o cu drag, fiindu-mi apoi luata si dusa in salonul copiilor, unde a fost hranita, schimbata si spalata.

La nastere am luat nota 10, domnul doctor Plesea a fost foarte multumit de felul in care m-am comportat, am fost curajoasa si totul a decurs bine, fetita sanatoasa si voinica, cu toate ca era foarte mica, iar toata familia mea a fost extrem de incantata ca, exact pe 24 decembrie, noi doua am iesit din spital, unde acasa ne astepta un brad mare impodobit si o masa plina de bunatati.

Dragi mamici, nu va feriti de nastere, e cel mai minunat lucru care se poate intampla unei femei, durerile noastre trec, dar minuea ramane: copilul.

(Cristina, Bucuresti)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Marți 22 Martie, 2016

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Bucuresti | Dr. Plesea | Spitalul Caritas

Articole Similare