Nastere prin cezariana la Maternitatea Sanconfind din Poiana Campina, cu doamna doctor Oana Dumitrescu

Tin sa va impartasesc si eu povestea mea pentru ca stiu cum este sa fii graviduta si sa cauti informatii despre maternitati, medici si sa nu gasesti chiar tot ce te intereseaza. Povestea noastra incepe la Maternitatea Sanconfind, o maternitate noua, in Campina la 20 minute de Ploiesti.

Aveam 29 de ani cand am aflat ca, dupa un pic de asteptare, sunt in sfarsit gravida. Spun un pic de asteptare pentru ca am asteptat 9 luni ca Doamne Doamne sa ne trimita minunea noastra.
Atunci cand am aflat, Mai 2017, la firma la care lucram tocmai ne dadeau ca extra beneficiu planuri medicale la Medicover. Astfel ca am ales un medic din lista lor si mi-am facut programare.

Locuiesc in Ploiesti, astfel ca pe parcusul sarcinii am mers la toate vizitele la Medicover Ploiesti la doamna doctor Marin Mihaela. De dansa nu prea e nimic de mentionat. Si-a facut datoria de medic, mecanic as spune, pentru ca nu am simtit niciodata ca empatizeaza cu mine.
Eram mamica pentru prima oara, orice lucru mi se parea un miracol dar nu am simtit ca se bucura pentru noi sau ca simte ceva. Au fost si dati cand s-a simtit deranjata ca la control a venit si sora mea, dornica sa isi vada nepoata.

Repet, ca medic si-a facut datoria dar lipsea sufletul, emotia, interesul pentru pacienta. Nu mi-am dorit sa nasc cu dansa pentru ca m-am simtit ca un numar dintr-o lista, pentru ca nu as fi avut incredere in dansa ca om. Mi-am dorit o nastere in care sa fiu tratata ca un suflet, ca nasterea sa fie o bucurie si sa fiu tratata cu respect si empatie.

Astfel am cam taiat maternitatea de stat din Ploiesti de pe lista si am inceput sa caut maternitati private, singurele din pacate, care ofera conditii decente cat si personal pe masura. Am vizitat finuta la maternitatea de stat cand eram insarcinata in 7 luni, deci am vazut cu ochii mei conditiile de la stat.

Parerea mea este ca merita „investitia” in nastere pentru ca e o experienta atat de emotionanta ce are loc o data, maxim de 2 ori in viata pentru majoritatea femeilor si iti vei aduce aminte toata viata cum a fost.

Dupa indelungi cautari, liste de preturi si comparat am ajuns la concluzia ca cea mai buna oferta este la Maternitatea Sanconfind din Poiana Campina. Planul meu nu acoperea nasterea la Medicover Bucuresti si celelalte oferte primite depaseau mult bugetul meu.

Dupa ce am primit toate detaliile pe email, inclusiv contractul am fost sa vizitez maternitatea. Totul era nou, medicii au fost deschisi sa vorbeasca cu mine chiar daca eram doar in vizita si mi au explicat pas cu pas ce se va intampla sumar la nastere.

In luna a opta, in Decembrie 2017 m-am hotarat ca voi naste acolo cu doamna doctor Oana Dumitrescu. Am fost la o vizita la dansa, in maternitate, am stat putin de vorba, mi-a lasat imediat numarul de telefon si mi-a spus sa o sun oricand (in 8 luni doamna Marin nu mi-a lasat niciodata numarul de telefon) si am stabilit sa ne vedem pe 5 Ianuarie cel mai aproape DPN. Pe 5 bebe era bine si am zis ca il asteptam pana pe 17, cel mai departe DPN.

Am asteptat si am asteptat si dupa controlul de pe 17 doamna doctor mi-a spus ca il mai asteptam o saptamana pana pe 23 cand sa vin pregatita pentru ca raman la maternitate. Bebe s-a lasat asteptata si pe 23 Ianuarie eram in salon cu sotul, o asteptam pe doamna doctor care era intr-o operatie.

Mi s-au facut analize de sange, vine si doamna doctor, mergem la control si imi spune ca colul e inchis, nu voi putea naste natural (cum imi doream), de asteptat am asteptat destul, de indus nu are rost pentru ca nu am nici contractii nici dilatatie.

Eu, emotionata, ma intorc la sot si ii spun ca nu stiu ce urmeaza, sa asteptam. Vin doamnele asistente, ma poftesc dupa ele in sala de operatie, de abia atunci am realizat ce se intampla, mi se face anestezia, si in scurt timp doamna doctor, asistata de domnul doctor Nica „se apuca de treaba”.

Pe mine ma apuca panica, o apuc strans pe o doamna asistenta de mana, doamna anestezist incearca sa ma tina de vorba si in 10 minute iese bebe, o dolofanica de 4.380 grame, care a plans la vreo 20 de secunde dupa, timp in care eu m-am panicat din nou ca de ce nu plange.

Mi-au aratat-o si au plecat cu ea la oxigen si la tati. Dupa alte 10 minute eu eram deja gata, la terapie intensiva.

Ca o paranteza, acum stau cu dolofanica de 4 luni in brate, adormim. Revenind, in 2-3 ore, nu stiu exact, pentru ca banuiesc ca am adormit, intra in salonul de terapie tati cu mogaldeata.

Imi vad si eu in sfarsit minunea, mi-o pun pe piept si ne lasa vreo jumatate de ora in 3. Nu exista cuvinte care sa descrie emotiile.

Dupa acest timp minunat, tati pleaca cu pitica si cred ca am adormit din nou. Am aflat ca afara erau si sora mea si mama care au vazut-o pe bebe pentru ca „salonul” bebelusilor e tot din geamuri si au vazut o astfel.

Pe timpul noptii, (bebe s-a nascut la 13:18) bebe mi-a fost adus mereu si am invatat alaptarea. Doamna doctor neonatolog Grumuzescu ne-a ghidat si ne-a explicat de fiecare data. Nu e usor dar cu ajutorul personalului am reusit.

A 2-a zi ne-am mutat in salon, a venit si tati la noi si bunicii si finii si nasii. Toti au vazut-o pe printesica. Dupa o ora de vizite, au plecat si am ramas tati cu noi pana seara tarziu. Relatarea mea este emotionala si mai putin tehnica.

Ne-au vizitat doctori mereu, asistentele nu au plecat din salonul de terapie, orice ne-a fost adus. Ne-au facut poze de la nastere, de la prima cantarire, la prima intalnire, toate emotiile sunt acolo.

Prima masa a fost la terapie, o supa in pahar pe care am baut-o cu paiul si un ceai de lactatie.

A 2-a zi au fost 3 mese, ceai de lactatie, calmante, fier si orice pentru bunastarea noastra. Nu am avut nevoie de nimic de acasa, nimic, nimic. Totul era in salon, de la produse de ingrijire intima la pahar cu apa.

Am nascut Marti. Joi, tati a luat prima lectie de ingrijit bebelina si sub atenta supraveghere a doamnei doctor neonatolog si a asistentei i-a facut baita fetei.

Ce emotii pe el, dar ce lucru minunat. Si acum ii face baie si are incredere sa o tina sa o schimbe sa stea cu ea. Vineri am plecat acasa si am pornit aventura primelor 3 luni, denumit si al 4-lea trimestru de sarcina pentru ca ne adaptam la noua viata in 3 atat noi cat mai ales ei, bebeii.

O alegere mai inspirata si mai potrivita pentru noi, alta decat Maternitatea Sanconfind nu gaseam. O maternitate dotata medical si mai ales cu un personal de nota 20. Fiecare asistenta, infirmiera, doctor iubeste oamenii si mai ales copii si se vede, se simte.

Nu mi-am dorit cezariana dar am avut incredere in doamna doctor Dumitrescu care mi-a vorbit pe intelesul meu. Inca alaptez exclusiv pentru ca mi s-a aratat cum, de fiecare data.

Si toate au ramas o amintire frumoasa cu un bebelus fericit pentru ca mami a avut parte de tot ce e mai bun. Pentru ca nasterea e ceva incredibil de frumos, e bine sa cautam, sa fim informate si sa alegem cu inima.

(Stefania, Ploiesti)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Miercuri 6 Iunie, 2018

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Dr. Eugenia Grumezescu | Dr. Ion Nica | Dr. Mihaela Marin | Dr. Oana Dumitrescu | Poiana Campina | Spitalul Sanconfind

Articole Similare