Nastere prin operatie cezariana la Maternitatea Medlife din Bucuresti, cu doamna doctor Roxana Constantin

Nasterea a fost cu siguranta cea mai emotionanta experienta din viata mea, pana acum cel putin. Sa va spun un secret gravidutelor: nu va fie teama de nastere, ci de ce urmeaza dupa 🙂 daca ai noroc de un bebe care nu doarme noaptea deloc si care sta lipit de tine…la propriu in fiecare secunda.

Dar sa revenim la nastere. Eu am vrut sa nasc natural si sarcina a mers perfect cu exceptia unui streptococ beta care iesea la analize chiar si dupa doua cure de antibiotic. Pana la urma m-am sfatuit cu doamna doctor – Roxana Constantin de la Medlife care mi-a urmarit sarcina toata perioada. Dansa mi-a explicat ca se poate naste natural si asa, dar ca exista cateva riscuri ca bebe sa se infecteze. Si in cazul cezarienei, dar sunt ceva mai mici. Apoi mi-a dat toate detaliile posibile si despre cezariana si despre nasterea naturala. Am simtit ca sunt informata si deloc impinsa catre o varianta anume.

Am cantarit bine si cu sotul si am decis sa facem cezariana. Asa ca am mers ca la dentist. Mi-a explicat doamna doctor cu o zi inainte sa nu mananc nimic dupa ora 18.00, doar ceai si apa am avut voie. Inainte am luat oricum o cina foarte usoara – gratar cu salata verde.

Dimineata m-am trezit la 6, am facut dus, aveam bagajul facut si am plecat la maternitate cu gura pana la urechi, nu stiu de ce, poate de frica, dar radeam de parca… 🙂

Acolo m-au preluat asistentele, am mers sus in rezerva, am ales Silver dublu, adica am stat in camera cu inca o fata. Conditiile sunt super, te simti ca acasa. Dar daca ar fi sa mai trec o data prin asta as alege pachet Single, adica singura in camera.

La mine a venit in vizita doar sotul si sora, dar la colega a venit tot neamul, efectiv nu mai puteam. Imi era rusine sa cer copilul la alaptat ca se uita nea Ion din capul satului venit la nepoata de-a doua :).

Si asistentele erau putin cam stanjenite caci au mult bun simt, i-au sugerat fetei sa o lase mai usor cu vizitele, dar nimic. In rest ea era de treaba, ne-am inteles bine.

Sa revin la conditii: totul nou, baie proprie impecabila, televizor, asistentele extraordinare, nu am avut ce reprosa.

Am lasat bagajele si o doamna asistenta mi-a dat de la ei camasa de noapte si halat. Imi luasem la mine dar cele de acolo au fost mult mult mai comode si le-am preferat.

Mi-a zis ca ma cheama cand trebuie sa mergem la preoperator. Asta s-a intamplat dupa 30 min. Am mers si am facut un test de stres, a iesit foarte bine.

Apoi am intrat in preoperator, unde mi s-a pus branula si pe piept niste ventuze pentru monitor. Deja tremuram ca varga.

Am intrat in sala de operatie si mie se parea mica, parca eram in dormitor…efectul stresului. Personalul si doamna doctor foarte draguti toti. M-am dezbracat si m-am asezat pe o parte a mesei de operatie. O asistenta m-a luat in brate si medicul anestezist mi-a facut rahia. Nu am simtit absolut nimic, apoi chiar ca am inceput sa nu mai simt nimic.

Am fost constienta toata operatia, am povestit cu medicul anestezist. Dupa 5 minute am simtit ca cineva imi umbla prin burtica si o apasare, apoi am auzit-o pe mogaldeata mea. In cateva secunde a luat-o la curatat pe o masa pe care eu o puteam vedea, apoi a fost adusa la pupat la mine.

Cel mai frumos moment, fiecare femeie trebuie sa simta acele emotii! Apoi au plecat cu ea sus. Eu am adormit si m-am trezit cand ma mutau la terapie intensiva.

Acolo am avut voie cu telefon, am citit, am ascultat muzica la casti si m-am relaxat. Mi-au adus-o la alaptat de cate ori am dorit. Dupa 24 de ore la terapie timp in care asistentele s-au purtat foarte frumos si m-a vvizitat si doamna doctor, dimineata am fost toate mobilizate.

Mi s-a scos sonda, pe care nu am simtit cand au pus-o caci s-a intamplat dupa anestezie. Si nu am simtit nici cand au dat-o jos. Mi-au zis sa ma ridic, m-am uitat pe ferestra si gata sonda!

Am facut cateva miscari cu asistentele, apoi am urcat sus la salon cu scaunul cu rotile caci asa e protocolul.
Acolo ca in tabara 🙂 foarte bine a fost cu exceptia vizitelor lungi si dese la colega.

Asistentele m-au consiliat cum sa alaptez, ne-au aratat cum se face baita, medicul neonatolog ne-a predat ore in sir tot ce trebuia sa stim despre cresterea copilului si despre primele luni de viata, iar doamna doctor a venit zilnic. Pentru toate astea le sunt recunoascatoare, datorita lor nu m-am speriat acasa cand am pus copilul la san si simteam ca un ac ascutit la inceput.

Am reusit sa depasesc toate dificultatile cu diverse tertipuri invatate de la doamnele asistente. Cu prosoape calde si reci peste sani si cu pompa de muls la indemana. Slava Domnului am respectat regulile si am golit mereu sanii, nu am avut probleme deloc cu alaptatul.

Dupa 3 zile am achitat cu vreo 5 milioane in plus fata de cat a fost pachetul contractat caci am facut ceva analize pt bebe si gauri in urechi. Dar a meritat fiecare banut.

Acasa a inceput dansul…nopti nedormite, bebe de dimineata pana seara, viata de mamica total diferita de viata femeii active cu cariera 🙂 Dar ne-am adaptat pentru cea mai mare minune din viata noastra! E cel mai frumos lucru sa fii mama!

(Georgiana, Bucuresti)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Miercuri 5 Februarie, 2014

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Bucuresti | Dr. Roxana Constantin | Medlife Grivita

Articole Similare