Nastere prin operatie cezariana la maternitatea Spitalului Judetean Ploiesti

Totul a inceput cu un test de sarcina pozitiv. Apoi au urmat analize peste analize, ecografii, morfologii, toate bune si frumoase pana au inceput problemele. Intr-o dimineata prin luna a 5-a m-am trezit cu sange pe chilot.

Am fugit la Maternitatea Ploiesti unde am fost imediat internata de catre medicul meu, fiind si sefa de sectie la Obstretica Ginecologie. Am avut iminenta de avort peste care am trecut cu bine, revenind acasa cu tratament si sfatuita sa stau linistita ca sunt bine atat eu cat si bebe.

Apoi au mai trecut 2 luni si am revenit la spital cu dureri si usoare contractii peste care am trecut si de data asta cu ajutorul doctorei si a personalului foarte atent din spital. Apoi a venit si mult asteptata saptamana 37 unde au inceput contractiile si am fost internata pentru a sta sub supraveghere avand placenta foarte ingrosata si pierzand lichid.

Am stat sub tratament si am reusit sa ajung la 38 de saptamani cand doamna doctor a hotarat sa o scoata prin cezariana. Am fost pregatita de o asistenta care in timp ce m-a ras pe burta mi-a taiat o buba care o aveam de vreo luna. In fine, am trecut peste, spunandu-mi singura ca trece si va fi bine.

Apoi am fost dusa intr-o sala rece unde mi s-a pus branula si sonda, si unde a venit anestezistul pentru a sta de vorba. Dupa am fost lasata singura timp de vreo jumatate de ora, plangeam si tineam legatura cu familia prin telefon. Au fost cele mai lungi minute din viata mea. Ma durea foarte rau de la sonda dar doctora mea avea o urgenta si am fost lasata sa zac la propriu incepand si contractiile.

In fine, trec si peste asta si ajung in sala de operatii unde nimeni nu iti zicea nimic. Sala era rece, incepusem sa tremur de frica si frig. Reuseste imi face anestezia si ma intinde pe masa, unde sincer m-am simtit ca un animal care urma sa fie taiat. Eram dezbracata, anesteziata si toata lumea se agita in jurul meu.

Aveam nevoie doar de o vorba buna si sa imi zica cineva ca va fi bine. Atat. Apoi m-am linistit auzindu-mi fetita plangand, avea 3500 grame si 51 cm desi toata sarcina mi s-a spus ca este foarte mica. Apoi au urmat zilele petrecute in spital care au fost foarte dureroase si am cunoscut personalul de la copii, care lasa de dorit ca atitudine.

Erau foarte atente cu igiena spalandu-se pe maini si dezinfectandu-se ori de cate ori ne ajutau la alaptat. Inca din prima zi o asistenta vazand ca fata trage bine la piept mi-a scos suplimentul. In zilele urmatoare am facut febra laptelui si nu am reusit sa alaptez copilul si neavand supliment ma rugam de mamici sa imi dea mie suplimentul.

Eram epuizata fizic si psihic gandindu-ma ca masa urmatoare nu aveam ce sa ii dau sa manance. Am trecut peste, apoi a venit icterul iar aceeasi asistenta nu a vrut sa o bage la lampa motivand ca ce…vreau sa plec deja.

In ultima zi spunandu-i unei alte asistente ca nu reusesc sa o trezesc sa ii dau sa manance a luat-o, a dezbracat-o si a bagat-o in chiuveta fara sa potriveasca apa sau sa fie atenta. Pur si simplu a luat copilul, l-a trezit din somn, l-a bagat in apa foarte rece apoi l-a sters la imbracat si mi l-a dat. Mi s-a rupt sufletul pentru cea mica…

In concluzie medicul super, asistentele de la viitoare mamici atente la nevoile tale in schimb asistentele de la copii, fara suflet.

(Valentina, Ploiesti)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Marți 8 Ianuarie, 2019

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Maternitatea Ploiesti | Ploiesti

Articole Similare