Nastere prin operatie cezariana la Spitalul din Vaslui

Am adus pe lume cel de-al doilea pui de om prin cezariana, deoarece primul copil a fost nascut tot prin cezariana. M-am dus la spital plina de emotii si tot odata speriata deoarece stiam ce ma asteapta. Am fost programata de domnul doctor pe 30 iunie sa ma opereze pe 1 iulie, s-a luat aceasta decizie deoarece conform ecografului totul era in regula.

Acum cand imi aduc aminte ma intristez si imi dau seama ca parca tot ce se intampla in jurul meu ma prevestea ca ceva nu e bine. Dimineata pe 1 iulie mi-a pus acel aparat pentru a-i asculta inima bebelusului, asistentele au ramas uimite deoarece bebe era trahicardic, eu m-am mai linistit s-a mai linistit si bebe apoi am mers pe masa de operatii.

Aici doctorul anestezist m-a intepat de 3 ori in coloana, abia a treia oara reusindu-i anestezia, apoi au inceput operatia nu am simtit nici o durere dar am simtit cum imi umbla sa scoata bebelul.

Dupa vreo 15 minute in sfarsit, dimineata la 9.40, mi-am vazut minunea de baietel… mi s-a parut un bebelus uratel dar ce mai conta era puiul meu si pentru mine era perfect asa.

Dupa inca vreo 20 minute am fost dusa la terapie intensiva, a venit doctorul, m-a vazut si am primit perfuzii si clamante. Perioada in care esti amortita si nu simti nimic e prea lunga, abia a doua zi dimineata pe la 7 iti simti in totalitate picioarele, dar acum incepi sa simti de-a binelea si durerile operatie.

Am vrut si m-am luptat cu durerile deoarece trebuia sa ma duc in salon pe picioarele mele, trebuia sa ma duc le bebe deoarece el era la terapie intensiva, primea oxigen, avea perfuzii, facea antibiotic si era hranit doar cu ser fiziologic.

Am stat internata cu el 10 zile dupa nastere si nimeni nu a stiut ce a avut de fapt unde a fost problema, mi s-a spus ca s-a obisnuit mai greu cu mediul exterior. In aceste 10 zile am trecut prin toate starile negative posibile deoarece bebe a facut ecografie la inima, la cap a facut raza la plamani in a treia zi de viata, a primit antibiotic pana cand nu au mai avut unde sa ii bage branula: intr-o zi cand m-am dus la el la terapie intensiva trei asistente se chinuiau sa ii puna branula iar el mititelul plangea de ti se rupea inima, iar doamnele asistente mi-au zis ca ii tot cedeaza venele si ca daca o va tine tot asa ii vor pune branula la cap, eu cand am auzit asta am i-am spus ca daca il vad pe bebe cu branula la cap cred ca o iau razna, am insistat sa il intepe decat sa il chinuie asa dupa 7 zile de antibiotic au terminat cu tratamentul.

Dupa ce l-am nascut eu m-am stors si le duceam laptele meu, iar in a 4-a zi mi-au dat voie sa il pun cate putin la san iar in a 9 zi cand speram si noi sa plecam acasa, baietelul meu era in incubator dar alaptat exclusiv la san, ne-au zis ca ne dau drumul acasa dar cand colo ce sa vezi…. avea icter, un icter cu valori fff foarte mari asa ca am mai stat inca o zi in spital si puiul a stat la 2 lampi pentru a putea sa plecam acasa ziua urmatoare.

Acum suntem bine dar pot spune ca nasterea a fost pentru mine si pentru copilul meu o trauma, el este bine, un copil inca alaptat la 1 an si 3 luni, merge in picioare, este vioi poate un pic cam mare pentru varsta lui, dar mereu ma intreb si ma voi intreba …….unde am gresit?

(Ionela, Vaslui)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Duminică 4 Octombrie, 2015

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui | Vaslui

Articole Similare