Nastere prin operatie cezariana la Spitalul Judetean Sf. Ioan cel Nou, cu domnul doctor Merticariu Ilie

Buna. Ma numesc Lacramioara, am 33 ani si am nascut la Spitalul Judetean „Sf Ioan cel Nou” cu domnul doctor Merticariu Ilie. Prea bine sau prea frumos nu stiu sa povestesc, dar consider ca fiecare mama trebuie sa spuna cum a nascut sau prin ce a trecut pentru a da viata unei alte fiinte.

Am ramas insarcinata la 31 ani, dupa o perioada destul de lunga de incercari. Pentru ca la acea vreme aveam o infectie la unul din rinichi si luam tratament cu antibiotice s-a intamplat sa si raman insarcinta. Am consultat un medic foarte bun de aici din oras dr. Melinte Alina, care de altfel mi-a urmarit si toata sarcina (dar intamplarea a fost sa nasc cu altcineva) si mi-a dat variante urmare a antibioticelor administrate: ori avort, sarcina cu risc, fat cu risc de malformatii si asa mai departe.

Am optat pentru a-mi duce sarcina la bun sfarsit asa cum va fi si cum va vrea Dumnezeu. Toata sarcina am fost la control la privat si am facut toate analizele, inclusiv doua morfologii, toate contra cost, care indicau un fat normal, dar eu stresul tot il aveam… Si a venit si ziua apropiata a nasterii.

Din cauza unor mici probleme la inima descoperite pe perioada sarcinii a trebuit sa optez pentru cezariana. Doctorul care mi-a urmarit sarcina a plecat in concediu, dar a avut grija sa vorbeasca si sa ma recomande la alt medic, despre care nu stiam nimic, dar am aflat si am descoperit ulterior ca este un medic cu vechime, bun profesionist si cu experienta in domeniu.

Precizez ca pana in dimineata internarii nu am vazut niciodata interiorul spitalului si mai ales sectia de obstretica-ginecologie. Am luat legatura cu medicul si am stabilit DPN daca nu apar complicatii pana atunci. In dimineata zilei de 20 iunie, m-am trezit la ora 7 am facut un dus, m-am imbracat si impreuna cu sotul si bagajul pregatit cu cele necesare mie si lui bebe, am luat drumul spitalului la picior, caci stau aproape la 10 minute de mers pe jos.

Am ajuns acolo la ora 8 si 15 min., m-am prezentat la Ambulatoriu cu biletul de internare si o asistenta foarte draguta m-a indrumat catre o infirmiera care m-a preluat cu tot cu bagaj. Am fost placut surprinsa pentru ca spitalul este unul mare, renovat complet cu reparatii capitale, aparatura si echipamente de ultimul tip cel putin din cate am vazut eu.

Mi s-a facut internarea, am primit papucei de unica folosinta si am urcat sus la etaj si am fost instalata in salon, unul de altfel renovat cu paturi noi, pompe electrice de san, Tv pe care rulau informatii folositoare pentru noile mamici. La scurt timp a venit la mine medicul care urma sa ma opereze si am purtat o discutie vizavi de cum avea sa se desfasoare operatia de cezariana.

Va spun cu mana pe suflet, ca aveam o inima cat un purice de tare ce imi era frica de anestezie si de emotie ca aveam sa imi vad ingerasul. Pregatita pentru operatie, impreuna cu o infirmiera dragutza am coborat jos in sala de operatii… O curatenie de nedescris, toate usile se dechideau numai pe baza de cartele, un alb pur te-nconjura.

La etajul al doilea se aflau salile de operatii care si alea se deschideau numai din interior pe baza de cartele. Am luat loc pe un pat in antecamera salii de operatie si am asteptat maxim 10 minute pana mi-a venit randul 🙂 ..

P.S. Acum cand scriu aceste randuri parca m-a cuprins acel tremurat ce il aveam atunci..nici eu nu stiu de ce? de frica?…de emotie? ..in fine. Se deschid usile culisandu-se si din sala iese o doamna (doctor anestezit) si medicul meu cu care am schimbat cateva cuvinte.

In sala de operatie totul era perfect..perfect asa cum nu vrei niciodata sa vezi, pentru ca nu vrei sa ajungi acolo… Nu ma pricep prea bine in ale medicinii , dar stiu ca era plin de tot felul de aparate care dupa mine aratau de ultimul tip si noi toate parca nefolosite. M-am intins pe masa de operatie si imi aduc aminte doar atat: stai linistita..imediat iti vei vedea copilul, numara pana la 10 in gand.. 🙂

Cred ca am apucat numai pana la trei =D… Pe biletelul fetitei mele scria nascuta la ora 9.25..practic cred ca toata acesta operatie a durat in jur de 20 minute…Stiu ca m-am trezit la reanimare sau terapie intensiva cu perfuzia in mana si o asistenta draguta intreba in sala cine e d-na B… Am raspuns ca eu..

Aveti o fetita perfect sanatoasa de 3,590 kg si 53 cm.. Am multumit lui Dumnezeu si am intrebat-o pe asistenta de la neonatologie inca o data daca este perfect sanatoasa?! (in gandul meu ma asteptam la tot felul de chestii tinand cont de riscurile pe care mi le asumasem) .. A doua zi de dimineata am fost trasferata in salon si mi-a fost adusa si fetita.. o bomboana si o printesa.

Nu pot descrie in cuvinte ce am simtit..stiu doar ca, cu greu m-am oprit din plans si din sarutatul manutelor mici, firave si gingase… Fetita mi-a fost lasata mie in salon, dar asistenta de la neonatologie a precizat ca daca ma simt obosita sa i-o duc la sala nr.. Toate bune si frumoase…

M-am ridicat din pat spre seara si intre timp m-am confruntat cu „furia laptelui”. Stiam de ea pentru ca citisem ca se poate instala la cezariana dar nu stiam cum se manifesta… si culmea ca in bagajul pentru maternitate aveam si pompa mea manuala de san.

In acea seara am simtit dureri si faptul ca mi s-au angorajat sanii, dar am crezut ca e un efect al operatiei de cezariana. Dimineata am spus la o asistenta ce mi se intampla si ea mi-a spus despre ce e vorba si ce trebuie sa fac, doar ca deja cred ca era prea tarziu.. in sensul ca am tras foarte multe cu sanii si m-am stors 8 luni de zile, timp in care am facut si o mastita si multe alte complicatii…dar asta e alta poveste.

Ulterior problema cu sanii mei s-a agravat si a trebuit sa raman in spital 8 zile, timp in care medicii si asistentele printre pacienti si alte probleme ma ajutau sa ma storc si sa imi desfunde canalele atat cu tratamente injectabile, pompele electrice de stors cat si cu mana, pentru ca bebe sa poata sa bea laptic.

Zilnic mergeam la sala de tratamente pentru schimbat bandaje la operatie si igiena, unde erau asistente extrem de amabile si dragutze. Dar asa cum nu se poate sa fie bine, datorita faptului ca m-am agitat destul de mult din cauza problemelor mele cu sanii si am depus mai mult efort decat era permis am avut o mica problema cu operatia in sensul ca mi s-a desprins „un ochi” de la operatie…

Toate asistentele de pe sectie au fost foarte dragute si mi-au explicat ulterior ..precizez ca ulterior …atat despre importanta alaptarii cat si despre importanta recuperarii mamei si ingrijirea bebelusului. Cat am stat in spital am fost invatata si despre cum sa imi pun bebelusul la san si cum sa il determin sa manance cat mai mult laptic de la mami. Bebelusul a avut parte de toata atentia din partea medicilor neonatologi si a asistentelor prin consultatii, baite, schimbatul scutecelor, hranirea si administrarea vaccinurilor.

Nu ca ti-ar fi explicat cineva de ce se fac acele vaccinuri si cat sunt ele de importante sau neimportante, dar se presupune ca esti o mama informata care vrei binele copilului tau si stii despre ce este vorba….In concluzie experienta nasterii a fost una frumoasa, dar si cu traume. Ma bucur ca am avut alaturi medici buni si asistente dragutze, ca am avut parte de tratament corespunzator, de faptul ca am nascut intr-un spital de stat renovat, cu aparatura moderna, dar mentionez faptul ca: daca la timpul potrivit cineva : un medic, o asistenta, o infirmiera imi spunea despre „furia laptelui” si cum se manifesta si ce trebuie sa fac imediat.. poate ca experienta nasterii si a alaptarii era una extraordinara si nu doar frumoasa!

Cred ca un singur lucru lipseste acestui spital..sau poate ca intre timp s-a remediat… in sensul ca, in urma experientei pe care eu am avut-o si in care de nevoie a fost implicat tot personalul, sa se procedeze la consiliera viitoarelor mamici prin aducerea la cunostiinta in 10 minute maxim de catre personalul autorizat…sau difuzarea de imagini pe acele ecrane TV care sunt instalate in saloane despre ce inseamna „furia laptelui” si cum trebuie de actionat imediat, pentru ca viitoarele mamici sa nu se confrunte cu astfel de probleme.

(Lacramioara, Suceava)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Luni 3 Martie, 2014

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Dr. Alina Melinte Popescu | Dr. Ilie Merticariu | Maternitatea Suceava | Suceava

Articole Similare