Nastere prin operatie cezariana la Spitalul Municipal Orsova, cu Doctor Ivan

Buna ziua,

In data de 20.10.2010 am intrat in travaliu,speriati ca nu stiam ce sa facem,l-am sunat pe Dl doctor care m-a luat in evidenta in timpul sarcinii Dr.Ivan. Dansul ne-a spus sa ne prezentam de urgenta la Spitalul Munincipiului Orsova,ca in scurt timp va ajunge si el..Asa am si facut.

Am ajuns la spital,doamnele asistente m-au luat in primire,m-au consultat,si mi-au zis sa astept sa vina domnul doctor. Bineinteles ca dl doctor nu a ajuns in acea zi,a venit a doua zi pe 21.10.2010. A doua zi,dupa ce m-a concultat si dl doctor Ivan,mi-a zis ca sa mai asteptam. Bineinteles ca mie imi era foarte rau,iar dupa a doua concultatie in aceiasi zi de 21.10.2010 dl Dr.Ivan a hotarat sa imi faca cezariaza in dimineaza zilei urmatoare. Zis si facut.

In dimineata zilei de 22.10.2010 au inceput proceduriile de cezariana. Prima data ,in salon,s-a prezentat dl anestezist,care a inceput sa imi explice procedura anesteziei epidulare. Dupa ce mi-a explicat l-am insotit in sala de nasteri. Cand am ajuns in sala de nasteri,o d-na asistenta mi-a zis sa stau relaxata pe „capra”, si in timp ce statea de vorba cu mine, d-na asistenta se ocupa de episiotomie (taierea apei), apoi m-a luat in primire dl anestezist, mi-a zis sa ma sui pe masa de operatii, mi-a explicat inca o data cum sa stau pentru a-mi face anestezia epidulara.

Dupa ce mi s-a facut anestezia,m-au intins pe masa aceea,si din momentul acela „mi sa taiat filmul”. Incepusem sa nu mai am aer, miscam intruna capul si ziceam ca nu am aer, iar in timpul acesta dl.anestezist era la capul meu si mi-a pus o masca pe fata, iar Dl Dr.Ivan incepuse operatia de cezariana; am simtit totul,dar nu durere.

Eu in acest timp tot ziceam ca nu am aer si miscam din cap,am intrat in panica,am inceput sa plang si imi amintesc ca ultimile mele cuvinte au fost: Doamne lasa-ma sa imi vad copilul,si apoi face-se voia ta; de atunci nu mai stiu absolut nimic.

Imi amintesc clar,ca m-am trezit in palmele anestezistului si auzeam ca dl anestezis ii vorbea d-lui Dr.Ivan:”D-l doctor a stat in coma 20 de minute,daca mai statea 2 minute o pierdeam”(acestea sunt cuvintele d-lui anestezist). Dl Dr inca „lucra”. Dupa ce dl doctor a terminat,m-au luat 5 asistente si m-au mutat pe o alta masa unde, una din ele a inceput sa ma „curete” in partea vaginala;in acel moment am simtit cum scoate si rupe tot ce e acolo.

Lipsita de puteri,bine inteles ca de dureri am inceput iar sa plang si sa tip ca ce imi fac, si am intrebat unde e bebelusul meu.Una din asistente mi-a raspuns,pe un ton ridicat, sa tac ca le fac probleme si ca fiul meu e acolo unde ii e locul.

Eu speriata am inceput sa ma gandesc la rau,ca s-a intamplat ceva cu fiul meu,am dat sa ma ridic,dar nu am putut si am lesinat.Stiu ca tot acele 5 asistente ma carau pe brate spre salon,si m-au aruncat in acel pat,mai rau ca pe un caine,in acel moment am simtit ca sa rupt totul in mine.

In tot acest timp la usa maternitatii, asteptau vesti sotul si tatal meu. Nimeni nu le-a zis absolut nimic. Tot in aceiasi zi de 22.10.2010.,seara,a venit in salon,dl anestezist si dupa o conversatia,m-a ajutat sa ma ridic din pat si sa incerc sa merg.

Eu tot intrebam de bebelusul meu,pentru ca nu stiam daca este bine,daca este fetita sau baiat si mi-a raspuns ca are o supriza pentru mine. In timp ce mergeam (ajutata de dl anestezist)pe acel hol,plangeam ca nu stiam absolut nimic,si la un momendat mi s-a deschis o usa unde erau in incubatoare mai multi bebelusi. Cum era normal am intrebat care este bebelusul meu,si mi sa zis sa ghicesc.

Plangand,mergeam spre fiecare incubator,si m-am oprit la ultimul incubator,langa geam,fix unde era bebelusul meu. Nu imi venea sa cred,ca este al meu,pana mi s-a confirmat ca DA,el este. Tot nu am crezut,pana cand,i-am vazut bratara de la mana,pe care scria numele meu. Din acel moment,plangand,am cerut,daca se poate sa mi-l aduca in salon,unde dl anestezist m-a intrebat daca sunt sigura si daca pot sa am grija eu de el in salon. Era tot ce imi doream,sa fiu cu bebelusul meu. Dupa 8 zile de stat in spital,in sfarsit am ajuns cu bebelusil meu acasa. Asa sa nascut fiul meu Raul-Stefan care la nastere a castarit 3750 gr si 51 cm. Acum Raul are 2 anisori si 10 luni,e sanatos tun,plin de energie ,iar noi suntem cei mai fericiti parinti.

Numele meu este Dumitrescu Ileana,sunt din Jud.Mehedinti Mun.Orsova.

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Vineri 17 Ianuarie, 2014

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Dr. Ivan Eleodor | Orsova | Spitalul Orasenesc Orsova

Articole Similare