Nastere naturala in Spitalul de stat din Vila-Real, Spania

Povestea mea incepe asa…eu in Romania, el in Spania. Ne-am cunoscut, unde in alta parte in zilele noastre decat pe Facebook. Am vorbit pentru prima data pe 1 ianuarie, iar pe 6 februarie eu eram deja in Spania.

Dupa 2 ani de relatie, el a venit cu ideea ca ar fi timpul sa facem un bebe…bun zis si facut, in iulie 2016 am ramas insarcinata dupa cateva luni de incercari (deja incepeam sa imi fac griji ca nu voi putea avea copii), au inceput greturile, ametelile, vizitele la analize, moase si toate istoriile.

12 saptamani de sarcina, prima ecografie, atunci am simtit pentru prima data cum e sa iubesti neconditionat o fiinta pe care nici macar nu ai intalnit-o, m-am indragostit cu toata fiinta de buburuza mea. La scurt timp dupa prima ecografie am avut proba de glicemie unde cu o seara inainte m-am umflat de tot ceea ce inseamna dulce, bineinteles ca mi-a iesit diabet in sarcina…de acolo am inceput cu dieta si miscare, desi asta ar fi trebuit sa ma ajute sa nu iau foarte multe kg in sarcina, se pare ca la mine nu prea functionau…ma ingrasam si de la apa.

La urmatoarea ecografie am aflat ca vom avea o fetita (tragedie pentru tati care era sigur ca e baietel si ca vor juca impreuna fotbal, dar si-a revenit repede), eram atat de fericita incat nu mai reuseam sa deblochez telefonul sa spun tuturor ca voi avea o fetita.

Lunile au trecut…ajunsesem la 41,5 saptamani, eram imensa cu 26 de kg in plus si totusi dornica de plimbat, faceam turul orasului atunci cand am zis…ooops nu stiu daca am facut pipi sau mi s-a rupt apa.

Fuguta acasa …dus, aranjat..hai tati la spital ca nasc. Am ajuns la spital la ora 11:20 a.m fara nici-o contractie, mi-au confirmat faptul ca am rupt apa si ca trebuie sa raman acolo deoarece in urmatoarele ore voi naste. Orele treceau si eu nu aveam nici-un fel de contarctii.

Sincer nici nu stiam cum se manifesta…stiam doar ca pe mine atunci nu ma durea nimic. Eram atat de nerabdatoare…pana la 10:20 p.m atunci au inceput contractiile atat de puternice si dese incat simteam ca raman fara vlaga.

Mi s-a adus o minge medicinala cu care sa fac exercitii, dus cald, degeaba, eu aveam in minte doar epiduralul. Pe la ora 24:00 m-au dus in sala de pregatire, acolo am petrecut in dureri groaznice pana la 3:30 cand mi s-a facut epiduralul, wow…nu mai ma doare nimic, am uitat sa mentionez ca in tot timpul asta eu eram disperata sa imping, sa iasa mai repede, desi medicii imi spuneau sa mai fac pauze si sa incerc sa ma relaxez. Ei bine cum nici-o minune nu tine foarte mult, dupa doua ore de la epidurala in care bineinteles ca nu am nascut, durerile au revenit la fel de intense.

Intr-un final dupa 12 ore de travaliu intens a iesit buburuza mea (Evelin), nu pot sa exprim in cuvinte bucuria, emotia si fericirea traita in momentul in care i-am vazut fetisoara atat de frumoasa si curata…dragoste la prima vedere!

Despre medici, moase si personalul de acolo nu am decat cuvinte de lauda, am nascut in Vila-Real, Spania, intr-un spital de stat. Am fost atat de bine tratata incat nu mi-e teama de urmatoarea nastere, atunci cand se va intampla.

Acum buburuza mea are 1 an si 4 luni, ne incanta si ne bucuram de fiecare minut in prezenta ei.

(Andreea, Spania)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Miercuri 5 Septembrie, 2018

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Spania | Spitalul Vila-Real

Articole Similare