Nastere naturala, la Maternitatea Panait Sarbu (Giulesti), cu domnul doctor Tarek, in timpul pandemiei

Moms, o sa va povestesc nasterea celui de-al doilea „cadou” al meu, de data asta in pandemie – 24 octombrie 2020. Pe parcursul sarcinii am fost monitorizata de domnul doctor Tarek: consultatiile, analizele si toate morfologiile am preferat sa le fac la privat, avand acasa un pici de 4 ani jumate si fiindu-mi teama sa umblu prea mult.

Totul a mers bine in sarcina, iar Marti la controlul de 39 saptamani, domnul doctor mi-a spus ca nu prea mai e loc la mine, bebele fiind maricel la masuratori, plus ceva legat de lichidul meu care era prea putin. Nevrand sa risc o cezariana, am fost de acord cu inducerea nasterii, Sambata la Maternitatea Panait Sarbu.

Am ajuns la pranz, la ora 1 m-a lasat sotul in fata intrarii si atunci ne-a apucat putin lacrimatul stiind ca voi trece prin asta singura, fara sa il stiu in spatele usii si gata sa isi intampine bebelina.

Totul a mers usor, mi-au facut internarea, am fost dusa in sala de travaliu si l-am asteptat pe domnul doctor care a venit repede la mine, sa ma consulte si sa imi declanseze travaliul. Curand m-am „trezit” cu apa rupta si mici contractii, doctorul asigurandu-ma ca vine din 30 in 30 de minute sa ma verifice. Am avut o moasa de nota 20, o femeie dulce si ferma in acelasi timp, caruia sunt sigura ca ii datorez nasterea fiicei mele atat de repede.

Am fost intrebata de 3 ori de epidurala, am refuzat stiind ca prima nastere a fost extrem de usoara, iar eu oricum merg pe idea ca suntem fenomenali claditi ca specie: uitam fizic durerea.

Daaar pentru ca niciodata nu iese cum iti planuiesti, am avut surpriza ca bebelina mea sa nu vrea afara. Ea, care la 35 saptamani de grabea, care a stat jos toata sarcina, cea care a „insistat” sa nu mai desenez inca de la 8 luni din cauza pozitiei de la planseta. Mi-au facut 5-6 tipuri de medicamente, am incercat sa fac exact ce imi cereau si tot nu ma dilatam suficient.

Durerile erau oribile, au trecut 3 ore ca 3 zile, trebuia sa stau in pat conectata la un aparat pentru bataile inimii ei, dar eu niciodata nu am reactionat ok la statul intinsa. M-au inteles toti angajatii, nu mai ziceau nimic cand ma ridicam sa fac 3 pasi. La ultimul control de la ora 18:40, domnul doctor a hotarat sa urc pe masa de nasteri, pentru cateva reprize de impins pe contractie, sa mai acceleram putin lucrurile.

Aveam dilatatie 7-8, era clar ca mai dureaza dar am apreciat ca a stat special dupa mine (programul i se terminase de vreo 2 ore, la fel si al moasei).

Pana am ajuns la masa de nasteri, deja simteam binecunoscuta senzatie de a impinge. In 10 pasi cat era distanta de la scaunul de gineco pana la cel de nasteri, s-a trezit printesa, doctorul de-abia a avut timp sa isi puna halatul si manusile. Am impins de 2 ori, m-a apasat putin pe burta si gata, am vazut-o pe mica mea minune tipand cu toata forta la ora 18:47: 3185 grame si 52 cm.

De la internare pana la externare am avut parte de oameni atenti, care raspundeau la orice intrebari. Pe domnul doctor il recomand din suflet, venea sa ma curete dimineata cand era in spital ( am stat 6 zile dar nu din cauza fetei, analizele mele de sange au iesit prost, iar pana nu m-am pus pe picioare bine nu au vrut sa ma lase sa plec).

Recomand Spitalul Giulesti, asa cum este el cunoscut de toata lumea, nu regret o clipa.

La inceputul povestii am spus ca Medeea este un „cadou”, nu intamplator. Ambii copii au avut ca termen al nasterii fix 9 luni de la ziua mea de nastere, ambii au fost dorinte ale mele cand am suflat in lumanari. Matei a venit putin mai tarziu, pe 8 noiembrie iar Medeea mai devreme, pe 24 octombrie.

(Alexa, Bucuresti)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Joi 25 Martie, 2021

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Bucuresti | Dr. Tarek Abdou | Maternitatea Giulesti

Articole Similare