Nastere naturala la Spitalul Elias cu doamna doctor Alexandra Stroe si moasa Stefania

Dragi mamici, eu am nascut natural la Spitalul Elias, sub supravegherea doamnei doctor Alexandra Stroe si a minunatei moase, doamna Stefania. Sunt o echipa pe cinste si isi merita din plin laudele. Dupa ce am umblat pe la cativa doctori care doar asteptau sa le umpli buzunarele (in special domnul doctor Dumitru Mircea de la Universitar, care ne tinea pe hol pana primea ceva), o matusa mi-a prezentat-o pe doamna Stefania, o femeie calda si plina de viata.

Dansa mi-a prezentat-o pe doamna doctor, mi-a spus ca se bucura tare mult cand reusesc sa pice impreuna pe aceeasi tura, ca e o minune de femeie. Si chiar asa a fost. In timpul sarcinii m-a monitorizat foarte atent, raspundea la orice ora si la orice intrebare si nu astepta nimic in schimb, lucru rar intalnit in spitalele noastre.

La 36 de saptamani, intr-o Duminica, mi s-a rupt apa, m-am panicat, nu aveam bagajul facut (faceti-va bagajul din timp!) am reusit sa imi fac un dus, sotul a cumparat ce aveam nevoie si am plecat la spital. Acolo ne-au plimbat o jumatate de ora din cabinet in cabinet, ca nu au unde sa ma duca, ca doctorul meu nu e de garda etc. O organizare ce lasa de dorit.

Am ajuns in sfarsit intr-un salon, curat si bine intretinut, avea si niste monitoare la care te puteai conecta la internet sau te puteai uita la tv, contra cost. Doamna Stefania era de serviciu, mi-a spus ce trebuie sa fac, sa anunt cand am contractii din 5 in 5 minute si sa nu ma panichez ca sigur voi naste seara urmatoare, la fel spunandu-mi si doamna doctor.

Seara am ramas singura in salon, celelalte doua fete fiind externate. Ei bine, la ora 19 tura s-a schimbat si bineinteles invidia dintre personal nu a incetat sa apara. Cealalta moasa a venit la mine spunandu-mi ca nu are cum sa ma lase singura in salon, ca daca incep contractiile si nu am cum sa o anunt (cu toate ca aveam buton de urgenta deasupra patului), cel mai bine e sa stau in camera de monitorizare, pana de dimineata, cand sigur o sa nasc.

Doamna doctor a incercat sa o impiedice sa ma mute pentru ca nu aveam deloc contractii, insa si doctorul de garda a sugerat acelasi lucru, bucurandu-se ca poate prinde o cezariana pe tura (si niste bani in buzunar) asa ca m-am mutat acolo. Camera avea doua paturi, aici se primeau toate urgentele, iar langa aceasta era una din camerele in care se nastea.

In noaptea aceea au fost 3 urgente si doua nasteri naturale si lumina aprinsa toata noaptea, aparate piuind, urlete…deci in loc sa ma odihnesc in acea noapte, am stat cu ochii in tavan si am ascultat cum au decurs nasterile. Cele doua doamne nu m-au intrebat deloc cum ma simt, la ora doua le-am spus ca nu pot dormi si mi-au zis ca or sa imi faca mai tarziu o monitorizare si daca nu am contractii ma baga la cezariana, ca nu are rost sa stau pana seara asa, ca e prea mic copilul etc.

Au venit pe la 4, au facut o monitorizare si atunci au inceput si contractiile, mi-au spus sa nu ma stresez ca ele sunt foarte bune si la 7 ma pot baga la cezariana. Le-am spus ca eu de acolo nu plec pana nu vine doctorul meu si nu intra in calcul cezariana. Ele incepusera sa barfeasca chiar langa mine ca sunt pila Stefaniei si ca am impresia ca pot face orice si ca sunt pe garda lor si daca ele imi zic sa fac cezariana asa voi face.. imi pare extrem de rau ca nu mai stiu numele celor doua, insa moasa este o acritura de femeie blonda, cu coc si rujul rosu nelipsit.

Am reusit sa vorbesc cu doamna doctor Alexandra la 6 dimineata si i-am spus ce se intampla, s-a suparat foarte tare si le-a spus tuturor sa ma lase in pace. A fost cea mai groaznica noapte intr-un spital si asta nu din cauza conditiilor de acolo, ci din cauza personalului…la ora 18 a venit doamna Stefania si am mers impreuna in sala de nasteri, a stat cu mine, impreuna cu o doamna infirmiera de milioane m-au ajutat sa imi controlez durerea, imi dadeau apa, faceau glume, imi stergeau fruntea si ma incurajau ca o sa fie totul bine.

Am nascut aproape de 12 noaptea. Nu a fost o nastere usoara, insa toate 3 mi-au fost alaturi si m-au ajutat extraordinar de mult. Am nascut o pitica sanatoasa si este cea mai mare minune din viata mea! Refacerea a fost foarte usoara, comparativ cu fetele care facusera cezariana. Ca si minusuri, nu am putut sa imi vad fetita decat o jumatate de ora in cea noapte si nu m-au lasat sa o pun la san decat a doua zi, cand m-am putut duce sa o vad.

La Neonatologie doamnele doctor au fost foarte dragute, insa asistentele se credeau in filme erotice, aproape toate in rochii rosii scurte, mulate si decoltate?! In plus, erau extrem de nesuferite, pana le dadeai o mica atentie. Ne lasau sa ne vedem bebelusii din 3 in 3 ore. Ne-a invatat o doamna asistenta decenta, mai in varsta, cum sa ii atasam la san, dar in cazul in care li se facea foame in cele 3 ore, ii hraneau cu lapte praf. Era foarte curat acolo si aerisit, insa mi-ar fi placut sa o pot alapta la cerere si sa stau mai mult timp cu ea…

Parerile despre spital sunt impartite, insa cred ca cel mai important e sa pici in mainile cui trebuie. Si e pacat ca in tara noastra oamenii inca nu sunt constienti ca nu sunt platiti decat sa fie prezenti la munca, ci ca ar si trebui sa munceasca pentru acel salariu, iar noi cei care avem nevoie de diferite servicii, suntem invatati sa dam, de fiecare data si fara exceptii, pentru a fi tratati asa cum se cuvine…

Clipe minunate si nasteri usoare!

(Alexandra, Bucuresti)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Joi 16 Martie, 2017

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Bucuresti | Dr. Alexandra Stroe | Dr. Mircea Dumitru | Moasa Stefania | Spitalul Elias | Spitalul Universitar Bucuresti

Articole Similare