Nastere naturala la Spitalul Judetean Constanta cu doamna doctor Bafani Oana

Dupa 37 de saptamani deja intrasem in „Fibrilatii”, doream a naste mai repede, nu mai aveam nicio forma de rabdare, toata ziua ma plimbam, faceam curat, mancare – orice numai sa accelerez nasterea, nu luasem multe kilograme in plus, 16 doar, insa era acel sentiment de epuizare.

La 38 saptamani si 3 zile, intr-o Joi, eram deja obisnuita cu mitul „baietii vin mai tarziu” asa ca m-am apucat de spalat frigiderul. Cumva m-a napadit o oboseala mica, zic hai sa stau pe pat o leaca ca-mi ajunge, deja ma gandeam la ce mananc la pranz (eu calculand glucidele avand diabet de tip 2).

Cum stateam si meditam la fructele ce le voi manca dupa amiaza :)) simt ca si incontinenta urinara, zic „auleu da ce-am facut pe mine”, ma duc la baie sa „miros protej-slipul” si observ ca este ca un fel de lichid vascos, si inca mai curgea si nu ma puteam opri ….pana am constientizat in 5 secunde ca mie mi s-au rupt membranele.

L-am sunat pe sotul meu si el direct si-a dat seama ce s-a intamplat :))) avea un feeling si el, apoi am sunat prietenele, mama …sa vina ca eu „azi nasc” nu aveam niciun fel de durere, doar ca inundasem cateva prosoape, pana am gasit geanta (deja pregatita ) am sunat doctora (doctor Bafani Oana) sa vin ca o gasesc la maternitate (Spitalul Judetean Constanta).
In 15 minute am ajuns entuziasmata ca voi naste, fara niciun fel de durere. La internare a fost totul bine frumos, eu cu siroaiele de lichid dupa mine, am ajuns sus la maternitate in camera post-nastere, auzeam tipete de bebelusi vazusem sala de operatie …m-a inspaimantat pentru ca eu doream sa nasc natural.

Doctora controlandu-mi colul mi-a spus ca mai am foarte putin si gata nasc avand dilatatie foarte mare. Eu am respirat usurata si observ ca nu aveam baterie multa la telefon :))) era putina panica …Am stat am vorbit cu colegele ce se aflau in travaliu de 3 zile …( :!?!?! ) si eu speram sa nasc mai repede decat ele, eh cum stateam si gandeam eu fel si fel …ma iau durerile, acele contractii de-ti vine sa urci pe pereti, am reusit sa-mi sun mama si sa ii spun „mama chiar doare …ea mi-a zis stiu ca doare da tine-te de bara de ce apuci si respira”.

Mi s-a facut o injectie de Scobutil sa mai reduca din dureri, pistol cu apa cum se zice, nu am tinut de nimic, ma durea si atata si simteam o presiune foarte puternica. Doctora mea a venit si a zis: Gata, hai in sala de nasteri ca se grabeste asta micu … :)))

Incepe partea horror-funny: Pe masa de nasteri nu mai aveam putere sa imping desi facusem cateva exercitii inainte, si impingeam si nimic, durerile mari, eu incercam, nu reuseam …a venit moasa langa mine sa ma linisteasca si eu am zis sa-mi zica Tatal Nostru caci nu mai pot sa imping, doctora era deja epuizata si a zis hai ca ii faci suferinta fetala copilului, impinge o data!!!

Nu reuseam deloc, durerile la fel de mari..intr-un final am observat ca moasa pune cotul pe burta mea, m-am speriat am facut atac de panica si am muscat-o de mana …am simtit o usuroare, expulzia fiind mana cereasca….epiziotomia a fost insesizabila pentru corpul meu.

Nu auzeam plangand copilul, nu vedeam decat ceva mic gri cu parul portocaliu ( ?!?! ), am auzit apoi: 3,500 kg, 52 cm si un urlat immmeeeenss :))))) nu mi l-au adus sa-l vad …decat abia dupa 24 h, acesta fiind singurul lucru ce nu mi-a placut la spital …

(Madalina, Constanta)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Miercuri 23 Martie, 2016

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Constanta | Dr. Oana Bafani | Spitalul Clinic de Urgenta Constanta

Articole Similare