Nastere naturala la Spitalul Judetean Ialomita cu doctor Manaila Ioan

Am nascut acum 5 ani si 6 luni un baietel frumos si destept 🙂 Eram in cea de-a 37-a saptamana de sarcina si tocmai ce ma pregateam sa ma mut in casa cea noua, cand am simtit o senzatie ca fac pipi..am mers la baie si dupa acea senzatie a continuat 🙂 cand am realizat ca de fapt pierdeam lichidul amniotic, m-am panicat si am plecat, impreuna cu sotul meu la soacra mea care la randul ei a intrat in panica, sa spun asa 🙂

Am mers la spital,le-am explicat doamnelor asistente ce s-a intamplat, ca nu aveam dureri..doar pierdeam lichid. M-au consultat si apoi mi-au rupt membranele si m-au dus intr-o camera de asteptare.

Medicul nu a putut ajunge la mine pentru a ma consulta datorita faptului ca a avut urgente in sala de operatii cu alte viitoare mamici care aveau nevoie de cezariana. Astfel m-am regasit singura si durerile incepusera sa apara 🙂 au venit doamnele asistente.. mi-au montat un aparat pe burtica si m-au rugat sa ma asez pe o parte sa se poata oxigena bebelusul…era ora 22:30 si deja aveam contractii din 3 in 3 minute, dilatatia era deja 6 cm si eram pe drumul cel bun 🙂

Se facuse ora 00:00 si contractiile erau din minut in minut si deja imi venea sa ma urc pe pereti de durere..doamnele asistente incercau sa ma linisteasca sunandu-mi ca in aproximativ o ora o sa imi tin bebelusul in brate dar pe mine deja ma ingrozea faptul ca o sa stau o ora in durerile acelea groaznice si stiind ca sotul meu si soacra erau pe hol coplesiti de emotii si nerabdare.

La ora 00:45 deja nu mai suportam durerile si medicul inca nu iesise din sala de operatii,aveam dilatare 10 si doambele asistente au hotarat ca bebelul este hotarat sa vina 🙂

M-au urcat pe masa de nastere, am impins de 2 ori si a 3 oara am simtit o durere imensa si apoi o usurare …dupa vreo 2 secunde un planset de copil si auzeam „felicitari mamico, ai un baietel”..in urmatoarele momente am vazut cel mai frumos nou-nascut pe care il vazusem vreodata..era al meu..baietelul meu la care am intins mana si practic m-a apucat de deget cu manuta aceea mica si firava…m-au napadit lacrimile si eram coplesita de atatea emotii…eram cea mai fericita mamica din lume…aveam un baietel de 3,500 grame si 52 cm perfect sanatos si cu un scor APGAR 10!!

Chiar daca nu m-a asistat medicul personal…le multumesc doamnelor asistente pentru ajutorul si rabdarea pe care le-au avut cu mine si pentru ca m-au ajutat sa aduc pe lume minunea mea de baietel!! <3

(Rodica, Ialomita)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Miercuri 18 Noiembrie, 2015

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Dr. Ioan Manaila | Slobozia | Spitalul Judetean de Urgenta Slobozia

Articole Similare

Aboneaza-te la Newsletter

Abonare

Intra in grupul de facebook

Inchide

Vino alaturi de mii de mamici pe Facebook

Zeci de mii de mamici raspund zilnic intrebarilor legate de nastere si copii, pentru a oferi suport gravidutelor si noilor mamici. Daca doresti sa faci parte dintr-o comunitate formata din mamici cu experienta , gata oricand sa iti sara in ajutor, in mod constructiv, te invitam sa te alaturi grupului nostru.

Viziteaza Grupul Viziteaza Pagina

Grupul de Facebook