Nastere naturala la Spitalul Whipps Cross din Anglia, cu moasa

Sunt o mamica tanara iar faptul ca voi deveni mamica m-a emotionat peste cuvinte, eram emotionata sa aflu cat mai multe, sa merg la multe ecografe sa vad mereu minunatia din burtica mea, sa ma duc la controale non-stop si sa fiu in permanenta informata despre sarcina. Insa, nu a fost deloc asa…

Fiind stabilita in Anglia, la aflarea vestii am mers la doctorul de familie care mi-a facut fisa si m-a trimit la spital, aveam doar o luna pe atunci. Primul consult si ecograf facut a fost la trei luni cand m-au asigurat ca am o sarcina perfecta si ca va fii totul bine, de atunci si pana la 5 luni am mai mers de doua la un control periodic unde mi-a fost masurata burtica, au fost ascultate bataile inimioarei lui bebe si mi-a fost luata tensiunea.

Iar la 5 luni am aflat ca voi avea o fetita, mica mea printesa! Si de atunci timpul parca a zburat si uite-ma ajunsa in saptamana 38 cu niste emotii imense si asteptand cu nerabdare momentul intalnirii. In data de 17 Ianuarie, cand doctorii au spus ca e termenul, am fost chemata la consult si mi-au spus ca bebe nu va veni acum si sa astept sa elimin dopul gelatinos, am plecat acasa cu o oarecare tristete pentru ca va mai trebui sa astept.

Au trecut 3 zile, iar in data de 20, Vineri noaptea au inceput contractii mai puternice, din jumate in jumate de ora, nu am bagat de seama, am spus ca mai astept…si am asteptat pana la ora 17 a doua zi, Sambata 21 ianuarie.

Am ajuns la spital la ora 17, m-a consultat asistenta si mi-a spus ca sunt diltata doar 2 cm si sa revin cand voi avea contractii din 3 in 3 minute sau cand mi se va rupe apa…am urcat in masina si i-am spus sotului sa opreasca la magazin, nici nu a apucat sa intre in magazin ca mi s-a rupt apa, am fugit repede acasa sa imi schimb pantalonii si ne-am intors inapoi la spital la ora 18:00 cu dilatatie de 4 cm ..durerile devenisera deja mai intense si am inceput sa strig dupa epidurala…asisentele erau destul de nepasatoare fata de mine ba chiar putin sarcastice la faptul ca sunt mama tanara.

La ora 19 au venit moasele sa imi ia sange si sa ma pregateasca de epidurala, iar intre timp una dintre ele mi-a propus gazul ilariant. Am fost de acord cu acel gaz iar de la ora 19:00 pana la ora 20:00 nu am mai stiut unde ma aflu si cu cine sunt, simteam doar durere, emotie, frica, toate amestecate in acelasi timp. La ora 20:00 am simtit o nevoie puternica de a merge la baie dar de fapt era bebe incercand sa se impinga.

Moasele mele, care m-au sustinut si pe mine si pe mama si sotul meu pe tot parcusul nasterii au devenit si ele agitate si au inceput sa imi spuna sa incep sa imping, si uite asa la ora 21:31 mi-a pus moasa minunatia in brate. O fiinta cu o piele fina, ochisorii de margele si un miros placut s-a lipit de pielea mea si m-a facut sa ma simt cea mai iubita, mi-a aratat scopul meu in viata!

In timp ce fata se afla in bratele mele mi-au facut o injectie in picior pentru a ma ajuta sa eliberez placenta mai repede, dupa 15 minute mi-au spus sa imping si a iesit si placenta. Si dupa 2 ore de travaliu si 1 ora jumatate de impins am mai trecut prin 20 de minute de chin in care am fost cusuta, in tot acest timp am aflat ca fata cantarea 3 kg 450 grame si are 50 de cm si ca a primit nota 10 iar eu am fost o mamica puternica!

Am fost lasat sa ma odihnesc putin si apoi am fost mutata in alta camera si uitata acolo pana la 6 dimineata cand mi-au zis sa pun fata la san…eu nestiind sa fac asta, am stat jumatate de ora sa invat cum sa ii dau fetei sa manance iar apoi am fost nevoita sa chem asistenta care a fost destul de deranjata de intentia mea si mi-a spus ca ar fi trebuit sa ma duc la clasele de alaptat nu sa ii ocup ei timpul…

A zis sa tin fata la san pana se va opri ea si peste doua ore va reveni…nu a mai revenit decat a doua zi dimineata rugandu-ma sa scriu ceva frumos despre ea sa vada seful ei…dupa aceasta experienta nu am stiu sa atasez fata la san si am avut parte de niste rani groaznice care mi-au trecut abia dupa trei luni.

Dupa ce aceasta asistenta a plecat am fost iarasi uitata pana la ora 15:00 cand ne-a chemat la control iar la ora 16:00 ne-a dat drumul acasa spunandu-ne ca o asistenta ne va vizita zilnic pana va implini fata 10 zile dar am primit vizita ei doar de 2 ori…

Si asta este experienta la spitalul din Anglia Whipps Cross, acelasi spital la care am fost internata cu fata cand aveam trei saptamani pentru o infectie care nici dupa 2 luni nu au reusit sa o descopere…dar macar au tratat-o.

(Ioana, Anglia)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Vineri 21 Aprilie, 2017

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Anglia | Spitalul Whipps Cross

Articole Similare