Nastere Naturala Regina Maria Baneasa Decembrie 2023 Dr. Corina Stoica

Am luat hotărârea cu soțul meu de a avea un bebeluș in 2023 și s-a întâmplat să ne întâlnim norișorul în Decembrie 2023.După ce am hotărât, am discutat și cu medicul meu curant toate aspectele, asteptând doar să revin cu un test pozitiv.

Am aflat că sunt însărcinată printr-un episod destul de brutal, însă totul s-a dovedit a fi cea mai frumoasă veste. Întotdeauna am fost fascinată de copii și îmi imaginam cum voi fi, când voi rămâne însarcinată și voi avea copilul meu. Îmi proiectam cam ceea ce aș vrea eu să trăiesc și din fericire, cumva, proiecția mea, s-a și întâmplat.

De-a lungul sarcinii, m-am tot documentat, am ascultat povești, am citit experiențe de tot felul, însă mi-am impus să rămân pozitivă și să cred ca povestea mea va fi una magică.
Sarcina a decurs fără probleme sau complicații, urmărită de medicul curant care este la Regina Maria, doamna  Dr. Corina Stoica.

Doamna doctor a fost foarte empatică și îmi spunea mereu că sunt puternică ca o zână și că vom naște natural, un băietel sănătos. Mult timp, mi-a fost frică să o cred și toate experiențele auzite pe lângă mine, îmi insuflau cumva acest sentiment de teamă. Overall, mi-a dat mult curaj când o auzeam mereu cat de frumos va fi. Întotdeauna a încurajat nașterea naturală dar indirect, fără să mi spună sau să mă pună să decid, ci doar prin povești frumoase pe care ea le avea cu alte paciente. Mi-a transmis mereu doar încredere și am ales să mă las purtată de corpul meu până în ultima zi, spunând ce o fi, o fi.Vreau să trăiesc nașterea ca pe un citybreak UNIC. Așa a și fost.

La 38 de săptămâni și 4 zile, într-o joi dimineată, am fost la controlul de rutină, doamna doctor m-a primit în cabinet și m-a intrebat, naștem sau nu? Eu am râs și i-am zis: nu știu. A urmat controlul, dilatația era de 2 cm, colul scurtat și încă rigid, fără contracții dureroase, ceea ce NU prevedea o naștere imediată. Am plecat acasă, discutând că în câteva zile, maxim o săptămână, era să mă întorc pentru a aduce pe lume, norișorul nostru. Îmi doream să se întâmple cât mai repede, nu mai avea răbdare să mai aștept și nici putere psihică să mai treacă încă o săptămână plină.Eu îi tot repetam doamnei doctor că NU vreau să aștept termenul maxim și că m-am apucat de exerciții pe mingea de gimnastică pentru a grăbi puțin lucrurile. Ea era foarte calmă și îmi zicea că va fi foarte bine, voi naște ca o zână, doar să mi ascult corpul și să vin la spital când contracțiile nu cedeaza la NO-SPA și sunt regulate din 5 în 5 minute.
Ajunsă acasă, am continuat să fac miscările pe mingea de gimnastică. Pe la ora 16.00 au început să apară contracțiile dureroase, dar nu de speriat până pe la 19.00 PM, când s-au instalat cele mai puternice, dar fără o regularitate. Bucuria mea era la cote maxime, știam că nu va mai dura mult și se va întâmpla. Am stat acasă cât de mult s-a putut, însă la insistențele soțului m-am urcat în mașină pe la 00.20 și am pornit spre maternitate. Recunosc, de pe la 20.00, nu am putut să mă mai ridic din pat și am preferat să gestionez durerile, așa cum dorea corpul fără să mai opun nicio reziștentă. Am încercat să respir cât mai corect pe contracție, astfel încât să îmi ajut corpul să reziste intensității, fără să mai adaug și eu un alt stres și să cronometrez la ce interval și ce durată au contracțiile. Soțul meu spune că erau puternice, după felul în care, uneori, îl mai strângeam de mână. Aveam și o aplicație cu tracker pe contracții, însă eu mi-am cronometrat totul într-o notă pe telefon. Așa mi s-a părut mai ușor și faptul că scriam acolo, mă facea să nu mă gândesc la durerea efectivă. Nu știu cât de bine am făcut, pentru că nu am făcut vreun curs în prealabil, dar cumva pe mine m-a ajutat și corpul coopera. Psihic eram foarte puternică, nimic nu mă putea doborî, știind că SE ÎNTÂMPLĂ.

Drumul până la maternitate, deși stam in Bucuresti, a fost de vreo 35-40 min pentru că NU mai puteam să rezist vitezei și nici gropilor. Cam la fiecare contracție, puneam avariile și încetineam sau ne opream pe banda 1. Greuț de suportat în poziția șezutului, însă nu aveam incotro și strângeam din dinți cât puteam.
Odată ajunși la RM, am fost direcționată către camera de gardă, unde am intrat direct și am fost pusă la monitor. Surpriză! 15 min și nicio contracție, făcând cadrele medicale să creadă că eram la început cu contracțiile și va mai dura mult, cel putin până a doua zi. După monitorizare, s-a prezentat si medicul de gardă, care m- a controlat și cu care am decis să mă internez având in vedere contracțiile de acasă și intensitatea acestora. Dilatația era in jur de 3 cm, iarăși nimic de speriat.
Am predat hainele soțului, i-am comunicat să meargă acasă și că îl țin la curent cu ce se va întampla peste noapte. Zis și făcut! Am urcat la etajul 1 in camera de travaliu, unde mai erau încă 2 doamne, mi-am ales un pat, mi s-a conectat monitorul pe burtă, mi s-a adus un cearceaf și mi s-a comunicat de către moașă , doamna Sorina Guță, că pot să mă odihnesc și vedem cum evoluează. Din nou, raportul medical de monitorizare a contracțiilor, NU arăta un travaliu avansat. După aproximativ 1h, am chemat-o pe Moașă, spunându-i că mi s-a rupt apa, moment în care am fost controlată, dilatația era de 5 cm, membranele rupte. La 02.50 am fost invitată în sala de nașteri.

Au început pregătirile doamnele MoiseSorina & Aura Marchidan, mi s-a pus o perfuzie, a venit medicul anestezist pentru administrarea epiduralei, și în jurul orei 03.30 dilatația era maximă și corpul pregătit pentru expulzie. Între timp moașele au sunat-o pe doamna Dr. Corina să vină către spital, timp în care m-au încurajat, m-au pregătit și mi-au explicat tot protocolul și pașii ce trebuie să i urmăm pe când va veni doamna doctor.

În toată perioada șederii în sala de nașteri, totul a fost confortabil, m-am simțit în siguranță în grija dânselor și deși la început doamna Sorina a fost puțin mai tranșantă vizavi de contracțiilor, după s-a dovedit a fi tare grijulie. Același lucru și despre doamna Aura. Fac o echipă foarte bună și dacă aș putea să aleg acum 2 moase, tot pe ele le-aș alege. Înafara durerilor normale, niciun alt disconfort nu mi-a fost creat. Epidurala era în plin efect, iar eu mai pregătită ca oricând, să-l cunosc pe baby A. Am petrecut cele cîteva ore în sala de nașteri cu mare bucurie, plăcere și drag alături de ele.

Aproape de ora 04.00 chiar fara 10-15, doamna doctor ajunge în sală cu un zambet larg. Apare și doamna doctor Neonatolog, la cateva minute distantă. Eram pregătite să îl întâlnim pe baby A. Echipa era de 5 cadre medicale și mama în devenire. S-au început manevrele și mi s-a explicat cu precizie cum trebuie să împing și când ca să fim eficiente. Dupa 5-6 încercări cu moașele alături, punând presiune pe burtă, la 4.16 s-a produs magia. Baby A era cu noi și pus pe pieptul meu. M-am blocat câteva minute, nu pot să descriu trăirile acelor momente. A fost divin! Doamnele Moașe făceau poze, Doamna Doctor Corina privea dintr-un colț, iar Doamnele de la neonato aveau grijă de baby A. Mi a mai fost adus încă o dată pe piept și apoi luat pentru check up de rutina din secția de neonatologie.Acolo, a fost și marea întâlnire cu tati. Tati, care a fost în tot acest timp pe holul spitalului, asteptând vești.
Nașterea nu se incheiase propriu-zis. Au urmat alte 2 ore în care am fost curățată și cusută, apoi am stat liniștită pe masa de nașteri pentru a putea fi transferată spre salon.
Echipa rămasă, adică moașele și doamna Doctor Corina, m-au îngrijit și au finalizat procedura medicală, după epiziotomie. Da, a fost necesar, dar nu s-a simțit absolut nimic și s-a vindecat complet, fără urme.

La 6.30 dimineața, intram în rezervă, însoțită de una dintre moașe. Odată instalată,mi-a comunicat cam ce urmează și că trebuie să ma odihnesc. Am incercat, însă f greu am reușit. Adrenalina era la cote maxime, deși am eram extenuată. Am sunat pentru a mi se administra ceva de greață și apoi am reușit să dorm 2-3 ore până l a-u adus pe baby A pentru prima oară în rezervă și am rămas doar noi 2. Apoi, conform programului de vizită, intre 14.00-18.00, a venit tati și bunicii la noi.

PS: Toată echipa medicală și experiența RM m a facut să mă simt într-un citybreak, NU într un spital, Nu trecând printr-o procedură medicală. Rezerva micută dar cochetă, asistența pe perioada cazării exemplară, materialele sanitare nelimitate și la cerere, mâncarea bună, insă prea puțina pentru apetitul meu, iar bebelușul f bine îngrijit.
Dacă ar fi să mai nasc o dată, tot la fel aș alege, deși prețul întregului pachet nu este de neglijat, însă am pregerat să fiu confortabilă cu alegerea și să nu merg la risc pentru 0 cheltuială printr-un spital de stat.
Mi s-a dovedit alegerea cea mai bună pentru mine și baby A.

PS2: Dacă m-ar fi întrebat cineva cum nasc cu 0 zi înainte, nu aș fi știut. Am decis să mă las purtată de corp.A fost cea mai bună alegere de a NU pune presiune cum să nasc. Oricare variantă,era, eram happy dacă amandoi eram sănătoși, însă am avut încredere că sunt puternică și că pot face față și unei nașteri naturale. Auzisem de la mama și de la cele din jurul meu că nu-i ușor, dar știam că suntem făcute pentru asta. Corpul duce dacă mintea lasă.
Am fost foarte determinată și hotărâtă să încerc, încurajată bineînteles de toți din jur. Soțul meu a fost foarte diplomat și îmi spunea că e alegerea mea, dar știe că sunt puternică.

PS3:
Țin să mulțumesc tuturor cadrelor medicale ce au pus amprenta lor în acea noapte divină.
Dr. Corina Stoica – ginecolog
Dr Catalina Iordan- neonatolog
Dr El Sawas Shadi- ginecolog GARDA
Moase: Sorina Guta & Aura Marchidan
Dr Pricop Laurentiu- anestezie si terapie intensiva

 

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Vineri 22 Martie, 2024

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Bucuresti | Dr. Catalina Iordan | Dr. Corina Stoica | Dr. El Sawas Shadi | Dr. Laurentiu Pricop | Moasa Aura Marchidan | Moasa Sorina Guta | Regina Maria Baneasa

Articole Similare