Pisicile intunericului

Autor Claudia Groza – trainer ateliere creative pentru copii la 7Arte.org

Era seara. Dupa o zi obositoare, foarte calduroasa, Toma s-a dezechilibrat in clipa cand a deschis fereastra si a lovit o pisica din portelan. Aceasta s-a spart in cateva bucati mari.

– Am dat de necaz. Era primita cadou, iar mama tine foarte mult la ea, sopti speriat Toma.
– Lipeste-ma, lipeste-ma, se auzi o voce miorlaita.

Baietelul a lipit-o in graba, cu maini tremurande si lacrimi in ochi. Apoi, a bandajat-o. Pisica s-a scuturat si a prins viata.
– Acum, te voi duce in orasul meu. Fac parte din gasca “Pisicile intunericului”. Iesim numai noaptea. Rolul nostru este sa aparam orasul. De aceea ochii ne lumineaza puternic in timpul noptii.

Toma a fost purtat pe spatele pisicii gri-albastre. Au sarit garduri, au mers prin locuri foarte stramte si au ajuns in Orasul Fantoma.
– Orasul acesta este precum in povesti. Case frumoase si inalte strajuiesc strazile inguste, murmura Toma. Parca sunt palate!
– Da, este deosebit. Din pacate se afla mereu in pericol.
– Din ce cauza?
– Motive diferite. Acum de exemplu, suntem amenintati de un ghem mare, imens de ata, ce zboara pe deasupra orasului. Daca va cadea pe case, le va distruge. Le va face praf si pulbere. Nimic nu va putea fi salvat, raspunse agitata pisica.
– Si ce masuri ati luat?
– Deocamdata, in fiecare seara ne urcam pe acoperisurile caselor si suflam deasupra ghemului. Nu avem ce face! Atentie, capul, striga pisica.

Toma si-a ferit capul. Ghemul a trecut la un milimetru de parul sau.
– E timpul sa reactionam. Nu se mai poate astfel.
– Nu avem ce face. Am incercat diverse trucuri, se miorlai pisica.

Toma a privit insistent stelele. “Va rog, jucati-va putin cu acest ghem. Rotiti-l, ridicati-l, desfaceti-l”. Stelele nu au stat pe ganduri si s-au apropiat de ghem. L-aun inconjurat si au inceput sa desfaca firul.

– Hei, nu, nu faceti asta. Suntem pierduti, striga pisica. Tot orasul va fi acoperit cu firul din acest ghem urias.
Era prea tarziu. Firul se desfacea continuu din ghem. Toma incerca sa gandeasca rapid, sa gaseasca o solutie salvatoare.

– Sa formam o echipa care sa tricoteze o patura mare si pufoasa, striga fericit Toma.
– Nu e o idee rea. Dar cine se pricepe la tricotat? intreba usor speriata si ganditoare pisica.
Insectele de noapte au sosit sa tina firul. Bufnita si alte pasari purtau in zbor firul pentru a nu se incurca. Furnicile si omizile tricotau de zor. Soriceii impatureau tesatura moale, alba si calduroasa.

– Se vor face paturi pentru copiii nou nascuti, sopti mandru de rezultat Toma.
– Sau pentru oamenii fara adapost, miorlai pisica.
– Vaai, ce nenorocire! Firul a fost rupt de clestii unui rac tafnos ca a fost deranjat.
– Nu va speriati, se auzi vocea groasa a paianjenului. Aici intervin eu. Voi inadi firul cat ati spune “hei-rup”.

In linistea noptii, stelele erau bucuroase ca mai aveau doar putin de desfacut din ghemul miraculous, care amenintase atata timp orasul. Urmau sa alunece spre toboganul veseliei si sa lase locul pe cerul de un albastru senin, razelor jucause ale soarelui.

Toma s-a trezit fericit, mangaiat de soarele portocaliu si nerabdator sa-i fie partener de joaca. Pisica gri-albastruie statea cuminte si bandajata pe raftul al doilea al bibliotecii.

Cand auziti un miorlait in miez de noapte,
Nu e cazul sa va speriati.
Pisicile intunericului impaturesc voioase,
Paturile calduroase pentru copii si sinistrati.

E minunat sa faci o fapta buna,
Un oras poate sa salvezi.
Sau de ce nu o cununa,
Mandrului soare sa donezi.

Data publicarii: Duminică 27 Martie, 2016

Categorie: Povesti pentru copii

Articole Similare