Basme cu efect negativ asupra copiilor

Una dintre problemele pe care parintii le infrunta este agresivitatea copiilor. Mai exact comportamentul violent orientat catre fiinte, obiecte sau chiar catre sine. Specialistii ne avertizeaza ca putem preveni intr-o mare masura agresivitatea copiilor, ea fiind de fapt o adaptare si o consecinta a factorilor de mediu, pe langa latura naturala.

Sursele de influentare din mediul inconjurator pot fi foarte multe: camarazi de joaca agresivi, bataia, durerea, provocarea, surse ce tin de comunicarea in masa: emisiuni, reviste sau carti de tot felul.

Psihologii au demonstrat ca basmele citite seara inainte de culcare copiilor au un rol foarte important in evitarea comportamentului agresiv, avand efect benefic in peste 86% din cazuri. Povestile vindeca anumite „frici” si rezolva intr-un mod foarte subtil frustrarile copilului. Astfel netezesc calea catre normalitate.

Totusi, exista povesti in care tocmai agresivitatea este expusa si prezentata cu lux de amanunte, provocand imaginatia copilului intr-un sens negativ. Povesti care indeamna la razbunare, chin sau moarte, se recomanda a fi evitate mai ales la varste fragede.

Iata cateva dintre cele mai agresive sau triste povesti, de evitat in cazul copiilor mici:

Capra cu trei iezi – Ion Creanga – Fragmente din poveste:

„Daca vede lupul si vede ca nu mai gaseste nimic, isi pune in gand una: aseaza cele doua capete cu dintii ranjiti in feresti, de ti se parea ca radeau; pe urma unge toti peretii cu sange, ca sa faca si mai mult in ciuda caprei, s-apoi iese si-si cauta de drum.”

„Dupa aceasta, capra si cu iedul au luat o capita de fan si-au aruncat-o peste dansul, in groapa, ca sa se mai potoleasca focul. Apoi, la urma urmelor, napadira asupra lui si-i mai trantira in cap cu bolovani si cu ce-au apucat, pana-l omorara de tot.”

Fetita cu chibrituri – Hans Christian Anderson – Fragmente din poveste:

„Dar in coltul dintre cele doua case, cand se lumina de ziua, zacea jos fetita, cu obrajii rosii, cu zambetul pe buze… moarta, moarta de frig, in cea din urma noapte a anului.”

Hansel si Gretel – Fratii Grimm – Fragmente din poveste:

„Trebuie sa ne descotorosim de copii, auzi tu! O sa-i ducem in afundul padurii, ca sa nu mai poata nimeri drumul de-or voi sa se reintoarca acasa.”

„Apoi apucandu-l pe Hansel cu mana ei sfrijita, il impinse pana la un grajdulet cu gratii de fier si-l inchise acolo. Si era zavorat asa de strasnic, ca oricat ar fi strigat si s-ar fi zbatut, nu i-ar fi folosit la nimic. Dupa ce-l puse la popreala pe Hansel, babusca intra in camera unde dormea Gretel si, zgaltaind-o ca s-o trezeasca, incepu a o ocari si a-i striga:

– Scoala, leneso, si du-te de adu apa, sa-i faci o fiertura buna lui frate-tau, ca l-am inchis in grajd si trebuie sa-l ingrasam! Acu e numai piele si os, dar cand s-o mai implini – o sa-l mananc, eu pe Hansel il tai si-l pun la fiert!”

” – Doamne, ajuta-ne! striga ea dupa un rastimp. De s-ar fi intamplat sa ne inghita fiarele salbatice ale codrului, am fi murit macar impreuna!”

„De-ndata ce-ar fi fost inauntru, vrajitoarea pac! ar fi inchis cuptorul. Si-ar fi tinut-o acolo pana ce se rumenea bine. Si-apoi ar fi mancat-o…”

„- Esti proasta ca o gasca! o ocari baba.”

Cenusareasa – Fratii Grimm – Fragmente din poveste:

” – Draga mamei, orice ti s-ar intampla, cata sa fii intotdeauna buna si cu sufletul neintinat. Acestea zicand, femeia isi mai privi o data copila si inchise ochii pentru vecie. Fetita se ducea in fiecare zi la cimitir si plangea amar la mormantul maica-sii. Cand veni iarna, zapada se asternu ca o marama alba peste mormant, iar in primavara, cand razele soarelui o topira, omul isi lua alta nevasta.”

„- Ce, proasta asta se cade sa stea cu noi in odaie?”

Alba ca Zapada – Fratii Grimm – Fragmente din poveste:

„- Ia fata asta si du-o in adancul padurii, ca nu rabd s-o mai vad in fata ochilor! Omoar-o si drept marturie ca mi-ai indeplinit porunca sa-mi aduci plamanii si ficatul netrebnicei!”

” La auzul acestor vorbe, imparateasa se inspaimanta grozav si, de pizma si ciuda, o data se ingalbeni si se inverzi, de ziceai ca-i moartea. Din clipa aceea, ori de cate ori o zarea pe Alba-ca-Zapada simtea ca-i plesneste fierea de ciuda: si azi asa, maine asa, pana ce incepu s-o urasca de moarte. Pizma si ciuda cresteau in inima ei ca buruiana cea rea si se cuibarisera atat de adanc, ca imparateasa nu-si mai gasea pace nici ziua, nici noaptea.”

„Auzindu-i spusele, imparateasa incepu sa tremure toata si sa clocoteasca de manie. „Netrebnica asta trebuie sa moara, chiar de-ar fi sa platesc moartea ei cu pretul vietii mele!”

„Copila cea draga era moarta ca toti mortii si moarta ramase! Atunci o asezara pe o nasalie si, strangandu-se toti sapte in jurul ei, plansera amar si-o jelira trei zile incheiate. Vrura dupa aceea s-o ingroape, dar fata arata atat de frumoasa de parca s-ar fi aflat doar in somn si-n obraji avea aceiasi bujori rosii dintotdeauna, asa ca piticii nu se indurara s-o coboare in pamant.”

„Atunci dracoaica de femeie incepu sa blesteme de ciuda si sa urle ca scoasa din minti si deodata simti ca i se face frica „

Data publicarii: Marți 10 Iunie, 2014

Categorie: Blog

Articole Similare