Nastere prin operatie cezariana, la Maternitatea Odobescu din Timisoara, cu domnul doctor Moscu Alexandru

Numele meu este Loredana si in urma cu un an am nascut un baietel, pe nume Matteo. Am nascut prin cezariana, la maternitatea Odobescu din Timisoara cu domnul doctor Moscu Alexandru. Era medicul de garda, fiindca doctorita ce m-a monitorizat pe parcursul sarcinii, era plecata din tara.

Cu domnul doctor am facut cunostinta cu cinci minute inainte de nastere, trebuia sa nasc natural, insa dupa noua ore de travaliu au decis, ca pentru binele meu si al copilului este mai bine sa nasc prin cezariana.

Pe timpul travaliului medicii mi-au acordat atentia necesara unei femei insarcinate. Nu pot spune acelasi lucru si despre doamna de la internari, care era revoltata, gen: bine ca ai venit si tu sa nasti, de parca nu aveam destula treaba.

Revenind inapoi la travaliu, au decis sa imi faca un consult sa vada daca sunt dilatata destul, si au zis stii ce se-ntampla? Am spus ca da, banuiesc ca trebuie sa nasc prin cezariana, la care doctorul a spus ca asa e mai bine pentru mine si copil. Bine, nici inaltimea nu m-a ajutat prea mult, mica si cu o burta imensa, zici ca aveam gemeni.

Medicii mi-au masurat inaltimea de vreo 2-3 ori, nu le venea a crede ca am doar un metru jumatate. Nici nu am avut timp sa reactionez, a trebuit sa semnez acordul pe cezariana, si sa pregatesc haine pentru bebe… in nici cinci minute, eram pe masa, speriata, operatie in toata regula…

Fiindca eram coplesita de tot ceea ce mi se intâmpla, am rugat o asistenta sa stea langa mine, sa vorbesc cu ea, sa nu ma simt asa speriata, fiindca sotul nu avea voie sa asiste.
Mi-a raspuns clar si raspicat: „Nu stau cu tine, imi bate clima fix in spate” si s-a dus putin mai incolo, se juca pe telefon. Dintr-o data, aud medicul, copil mare, placenta mare, desi ziceau ca copilul e mic, Matteo avea 4.100 grame si 52 cm.

Pana am vazut cum se ocupa de bebe, au terminat si cu mine, eram asa coplesita, ca nici nu mi-am dat seama cand am fost luata pe sus, sa ma duca in salon. Insa, imi aduc bine aminte, când am ajuns pe hol, mi-am vazut sotul, a fost fericirea suprema sa il vad langa mine, si i-am spus sotului: Iubitule, nu imi vine sa cred ca esti aici.

Eram foarte coplesita de venirea lui fiindca medicii l-au trimis acasa, fiindca nu se stia cand nasc, si nu avea voie in sala de travaliu. Noi mai avand o fetita acasa, am hotarat sa nu stea in fata spitalului, ci sa mearga acasa.

Ceea ce trebuie stiut, este ca dupa nastere, am pastrat legatura telefonic cu domnul doctor, pana la externare, m-a suna sa vada cum ma simt si daca am reusit sa am vanturi. Imi dadea sfaturi, pentru revenirea vanturilor mai repede, m-a hidratat perfuzabil.

Bebe statea cu mine aproape toata ziua, desi a trebuit sa imi cumpar bandaje, restul a fost gratuit, si aici ma refer la tratament. Restul medicilor prescriau retete pentru celelalte mamici, li s-au cerut banii pentru nastere si pentru anestezist. Insa eu pot spune doar ca doctorul meu, nu mi-a cerut nimica, la final cand am revenit pentru scoaterea firelor, i-am dus o mica atentie, drept multumire, fiindca asa am vrut eu, inca tot domnul doctor cand a primit atentia a zis, asta sa fie in sanatatea celui mic.

Pentru toata amabilitatea ii multumesc pe aceasta cale, inca odata, domnului doctor Moscu Alexandru. Aceasta este povestea mea, si a micutului meu Matteo.

(Loredana, Timisoara)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Marți 8 Mai, 2018

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Dr. Alexandru Moscu | Maternitatea Odobescu | Timisoara

Articole Similare