Nastere Naturala Filantropia, Bucuresti Februarie 2023 Dr. Radu Botezatu

Am nascut indus la 39 saptamani si o zi, deoarece domnul Dr.Radu Botezatu care mi-a urmarit si sarcina era de garda. Am luat aceasta decizie pentru ca toata sarcina imi aparea capsorul bebelusului foarte mare la masuratori (in realitate nu a fost deloc asa…), la ultima vizita la domnul doctor avea 9,98 cm diametrul biparieral. Mi se spusese ca o sa fie declansata nasterea.

Copilul era coborat, intors cu fata spre spatele meu cand am ajuns la spital. Desi spun ca lasa sotul la nastere, ei se refera strict la expulzie, nu pe toata perioada travaliului. O alta parere gresita a fost ca „declansarea” nasterii va fi ca prin strainatate: cu aplicarea locala a unui gel, cu ruperea membranelor si asteptarea declansarii naturale in urma unui mic impuls. De unde?! De la cap la coada am stat cu oxitocina sintetica. Din fericire, spitalul dispune de substante antialgice.

La aproximativ 1 cm mi-au rupt membranele. Mi-am gasit o pozitie in care faceam fata contractiilor, dar a venit o moasa si mi-a spus sa ma intind, ca imi fac nospa si o sa ametesc foarte tare. Nu prea voiam, pentru ca imi era inconfortabil sa ma intind, dar a zis ca o sa ma doara mai putin si o sa ma dilat mai repede. Vreau sa spun ca dupa ce mi-au administrat nospa-ul, totul a devenit brusc urat. Contractiile dureroase, eu m-am panicat din cauza ca sotul nu e cu mine sa ma tina de mana, sa imi fie alaturi, si asa am intrat intr-un cerc vicios contractii dureroase – panica. (Pare copilaresc, dar cele care ati nascut stiti ca la inceputul travaliului simti nevoia sa te simti iubita si in siguranta.) Am inceput sa tremur – nu stiu daca de durere sau din cauza hormonilor – si pe contractie nu mai pricepeam tot ce mi se spune, iar raspunsurile date de mine erau doar „mhm” si „mâm” sau dadeam din cap, ca atat imi permitea durerea.

M-au verificat si aveam 3 cm dilatatie, asa ca am cedat si am optat pentru mialginul care m-a facut sa fiu lesinata intre contractii si sa trec ca prin vis prin ele. Stiu doar ca gemeam cand aveam cate una. La 7 cm le-am spus ca simt nevoia sa imping, asa ca mi-au dat repede gaz. Trageam in disperare din tubulet ca sa nu cumva sa imping si sa ma rup. Asa de repede il duceam la gura, ca dupa nastere am constatat ca aveam buza sparta si vanatai pe piept… Cand mi-au spus ca sunt gata sa imping, aveam mainile amortite de abia le-am ridicat, iar gura imi era si ea parca anesteziata, de nu mai vorbeam bine.

O alta parte proasta in procesul travaliului meu precipitat, a fost sa imi spuna sa imi sun sotul, iar eu eram cu gura si mainile amortite… L-au sunat ele, dar pana sa vina, s-a si nascut bebe. Mi-au zis la un moment dat sa nu mai imping, dar am spus ca nu pot. Nu stiu daca nu puteam sau ma saturasem de presiunea pusa de copil pe mine. Dupa expulzia placentei mi-au spus ca m-am rupt „putin pe partea dreapta” (de fapt, aveam o ruptura de grad II pe toata lungimea vaginului, plus alte plesnituri pe labiile mici si ceva simbolic pe col) si ca o sa ma anestezieze daca sunt de acord. Am acceptat si urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este ca ma trezeam ca din lesin foarte ametita si abia vedeam, puneam intrebari, apoi iar lesinam. La un moment dat am realizat ca repet intrebarile si m-am trezit intr-un tarziu. L-au lasat pe sot sa intre si sa stea putin cu mine, timp in care ne-au pus diverse intrebari (vaccinuri, vitamina K, lampa etc). Spre dimineata mi-au pus o sonda pentru a putea cobori uterul, intrucat eu nu ma puteam controla sa urinez. Am nascut la 22:02, iar a doua zi la pranz m-au dus in salon cu un scaun cu rotile si abia m-am ridicat sa ma imbrac, pentru ca eram foarte ametita. Sunt o persoana slaba si pierderea sangelui m-a facut neputincioasa.

Vreau sa mentionez ca scaunul meu era foarte tare si a fost un chin sa merg la baie. Abia daca am facut ceva cat am fost in spital. Acolo iti dau pastilute cu fier, iar un posibil efect secundar este constipatia. Am decis sa nu il mai iau pana nu rezolv cu mersul la baie…

Despre personal, domnul doctor s-a comportat amabil si m-a vizitat in fiecare zi, a raspuns la mesaje si apeluri. Din trei moase care m-au asistat, una a fost foarte de treaba si m-a mangaiat pe cap cand plangeam inainte de mialgin (Georgiana), una s-a aratat nemultumita ca nu ii spun cat ma doare pe o scara de la 1 la 10 si s-a strambat cand am zis ca 8, cand ea imi sugera 2-3, iar pe cea de-a treia nu o mai tin minte. Doamna Geta nu este o prezenta placuta, dar s-a comportat serviabil dupa banii primiti. O doamna asistenta de la externari a fost tare nerabdatoare cu mine care nu pricepeam ce sa faca sotul cu actele si plata rezervei.

In spital e curat, iti aduc seringa cu lapte praf din trei in trei ore, iti pot lua bebelusul noaptea, poti solicita ajutor prin intermediul telefonului din camera, per total am fost multumita de conditii. Baia este comuna pentru doua rezerve. Mancare vine in fiecare zi, dar am preferat sa imi aduca sotul ce consideram ca am nevoie.

Cred ca tot la experienta nasterii intra si infectia unui rest placentar pe care am descoperit-o la trei saptamani de la nastere. Am facut febra 39 duminica seara si m-am internat. Luni dimineata am fost chiuretata de medicul de garda, domnul Dr. Bogdan Chirculescu. Comportamentul este exempla, in schimb, profesional cred ca lasa de dorit. M-a chiuretat luni si marti la ecografia de dinainte de externare sa imi spuna ca „imaginea se pastreaza”!!!! Adica ma chiuretase degeaba, ca restul era tot acolo. Asta a reiesit si ulterior la analiza de la histopatologie… Evident ca m-am pus pe plans si imi venea sa fac un taraboi de nedescris, dar eram atat de vlaguita ca nici sa cobor pana la parter nu reuseam fara sa imi vina rau. Initial au zis ca ma trimit acasa pe ergomet. Apoi ca o sa ma chiureteze cu histeroscopul (mult mai contondent decat chiureta, existand risc de perforare a uterului). In urma valurilor facute de mine si de sot, a ramas ca a doua zi sa faca interventia domnul Dr. Prof. Gheorghe Peltecu si domnul Dr. Radu Botezatu. Dupa anestezie, Prof. Dr. Gheorghe Peltecu a decis sa foloseasca doar chiureta si sonda transabdominala a ecografului. Decizia dumnealui a fost pe masura reputatiei. Mi-a lasat impresia unui om inteligent care cauta masura cea mai buna si pentru pacient.

Asistentele au fost mai slab pregatite decat cele de la maternitate. Am nimerit in ultima noapte o tura formata din doua: una mai nepriceputa decat alta. Una mi-a fortat branula veche (sangele iesise spre perfuzie si ea a fortat sa intre la mine pe branula) si cand i-am spus ca ma ustura si e umflata zona respectiva, au zis amandoua ca nu e nicio problema, ca mi se umfla mana cu totul daca era… Iar a doua nu a fost in stare sa imi puna alta branula. Mi-a intepat vena si un tendon de pe dosul palmei…

Mi s-a spus ca exista riscul sinechiei uterine, fiind chiuretata de doua ori. In urma experientei am decis sa nu mai nasc indus, ci sa astept travaliul natural, sa intreb dupa expulzie daca placenta e intreaga, sa merg la chiuretaj inainte de a se infecta restul (daca o sa mai fie cazul), sa fiu singura atenta la perfuzii (pentru ca iti pot uita antibioticul sa curga mai mult decat trebuie, ceea ce am si patit) si sa ma lupt pentru mine. In prezent alaptez pe bebe si recomand spitalul, intrucat este una dintre cele mai bune variante. Cat despre partile mai putin bune, daca aici se intampla asa, nu vreau sa stiu ce e in alte spitale….

Nastere usoara si fara complicatii tuturor mamicilor! Sanatate bebeilor!

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Luni 11 Septembrie, 2023

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Bucuresti | Dr. Bogdan Chirculescu | Dr. Radu Botezatu | Moasa Georgiana | Moasa Geta | Prof. Dr. Gheorghe Peltecu | Spitalul Filantropia Bucuresti

Articole Similare