Nastere Naturala Filantropia Noiembrie 2025 Dr. Safta Valentina Dr. Vayna Ana Maria

Povestea a început undeva în martie, când, cu emoție, aflam că sunt însărcinată. Bucuria era de nedescris, dar tot acolo erau și teama și foarte multe întrebări. Am decis să fac o programare pentru confirmare și a trebuit să aleg un medic. O decizie foarte grea când nu prea știi pe cine să alegi, mai ales că, în urmă cu câteva luni, avusesem o experiență nu tocmai plăcută cu un alt medic de la Filantropia.

În cele din urmă, am ales să merg la doamna doctor Safta. Din prima clipă când am intrat pe ușă am știut că va rămâne medicul meu, indiferent de ce verdict îmi va da. Chiar dacă la prima ecografie nu a putut să îmi ofere un răspuns clar, deoarece sarcina era foarte mică, atitudinea dânsei m-a făcut să mă liniștesc și să cred că totul va fi bine, așa cum a și fost. Mi-a spus ce trebuie făcut până ne vedeam data următoare și am plecat cu sentimentul că am găsit un medic căruia îi pasă cu adevărat de pacient și care își face meseria cu plăcere.

După 9 luni în care a fost alături de mine la fiecare pas, a venit și ziua mult așteptată. (Doamna doctor nu efectuează ecografii de morfologie; acestea le-am făcut la doamna doctor Vayna, un om la fel de minunat.) Deoarece ajungeam la aproape 41 de săptămâni și lichidul începuse să scadă, a decis că cel mai bine ar fi să provocăm nașterea. Încă de la primele controale am încercat să îi spun că îmi doresc să nasc natural și pot spune că a respectat această decizie cu adevărat.

Am ajuns la spital în garda dânsei, am completat formalitățile și am fost transferată în sala de travaliu. De la 8:30 dimineața până la 21:08, când am născut, doamna doctor a fost permanent lângă mine. (Nu vă imaginați că a stat 12 ore continuu lângă mine, dar de fiecare dată când trecea pe lângă sală intra și mă întreba cum sunt, dacă am dureri, stătea de vorbă cu mine, iar simplul fapt că era acolo pentru mine a fost o dovadă de profesionalism, dar și că este OM, dincolo de meserie.)

Chiar dacă erau și moașele acolo, doamna doctor a fost cea care mi-a adus copilul pe lume. (Moașa Ionela a fost un înger păzitor și un sprijin real pentru mine.) Am fost informată despre tot ce se întâmpla, nu a făcut nimic fără să îmi spună și să îmi explice: de la momentul când mi s-a pus perfuzia cu oxitocină, la momentul în care mi s-au rupt membranele sau când a fost nevoie de epiziotomie și apoi să fiu cusută. Nimic nu a fost făcut pe grabă, fără să fiu informată sau doar ca să fie.

Modul în care mi-au vorbit a făcut diferența între o amintire plăcută și o traumă. Chiar dacă a fost greu, am rămas cu cea mai frumoasă amintire în urma nașterii pe cale naturală datorită acestor două doamne. Pe doamna doctor o recomand din tot sufletul pentru căldura și dăruirea față de pacient. După naștere a venit de mai multe ori la mine să vadă cum sunt, cum mă simt, inclusiv înainte să iasă din gardă. Pentru cine caută un medic nu doar pentru trup, ci și pentru suflet, o recomand cu toată încrederea.

Nu totul este roz. Sunt și persoane la care empatia a apus de mult, dar sunt și persoane care încă practică meseria cu drag. Condițiile din spital sunt decente, nu sunt nici cele mai bune, nici cele mai rele, dar, pentru prestigiul pe care îl are acest spital, ar putea fi îmbunătățite.

La neonatologie nu toate doamnele sunt drăguțe și multe se uită puțin strâmb indiferent de situație, dar trebuie să acceptăm că nu toată lumea este la fel. Pentru cine dorește să alăpteze, sprijinul este foarte mic, doar dacă ai norocul să prinzi pe tură una dintre doamnele care susțin alăptarea și vin să te ajute.

După ce am ajuns în salon, la aproape o zi după ce am născut (deoarece nu erau saloane libere și a trebuit să aștept externările), mi-a fost adus bebelușul și de acolo a trebuit să mă descurc. La intervale de două ore, cred, trecea o doamnă cu seringi cu lapte și te întreba dacă vrei și cât vrei. Dacă spuneai că nu vrei, se uita la tine de parcă le-ai dat în cap.

Cum se presupune că ar trebui să îi hrănim cu seringa nu știu, nu am încercat și nici nu am vrut să încerc. Am ales să alăptez, chiar dacă a fost greu. Până în ziua externării, când am găsit o doamnă care mi-a explicat cum stau lucrurile, o singură asistentă tânără mi-a arătat cum să îl atașez la sân și cum să îl țin, dar, din păcate, a fost pe tură de noapte și nu am mai prins-o după.

Nimeni nu îți explică faptul că nu va refuza sânul dacă îl hrănești în primele zile și cu formulă, că are nevoie inițial și de puțină formulă ca să se sature. Le este mult mai simplu să se uite urât dacă nu vrei formulă și să plece mai departe.

Experiența, per total, a fost una plăcută, dar la unele aspecte mai au de lucrat ca spital. Pentru medic, jos pălăria. Nu aceeași părere o am și despre medicul neonatolog în tura căruia ne-am externat, care nu și-a dat nici măcar 10% interesul pentru copilul pe care îl trimitea acasă.

Nu am primit nicio informație despre copil. A trebuit să întreb despre rezultatele unui ecograf ca să se uite în fișa lui. Când am întrebat, mi s-a răspuns: „Nu știu, stați să verific.” Practic, interes zero. A venit cu 3 medici rezidenți, doi dintre ei ne-au consultat copiii, fiind câte două persoane în salon. Pot spune că aceștia au fost mult mai interesați. Probabil, fiind la început de drum, și-au dat interesul. Dar medicul părea că îi face silă să fie acolo.

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Miercuri 15 Aprilie, 2026

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Bucuresti | Dr. Ana Maria Vayna | Dr. Valentina Safta | Moasa Ionela | Spitalul Filantropia Bucuresti

Articole Similare