Nastere naturala la Maternitatea Nicolae Malaxa din Bucuresti cu doctor Ionescu

Doamne cat de frumoasa esti! TU ai crescut la mine in burtica, ti-am simtit miscarile atata timp, te-am vazut la ecograf, ti-am ascultat inimioara, dar nimic, NIMIC nu se compara cu a te vedea, chiar si acum, dupa o saptamana dupa ce ai venit pe lume. Nu mai tin minte nimic din durerea, chinul prin care am trecut.

Totul a inceput joi de dimineata, pe data de 14.02.2013, cand eu si cu tati ne-am prezentat de dimineata la maternitatea Nicolae Malaxa, dupa cum stabilisem cu doctorita, pentru a ma interna. Precizez ca deja stateai in burta la mami 40 de saptamani si 4 zile.

M-am instalat in sala de travaliu, mi s-a facut un calciu-test, dar nimic. Doar contractii usoare si nedureroase. Acolo tot veneau si plecau viitoare mamici, numai eu stateam si ma uitam pe pereti. Eram dezamagita, caci te asteptam atat de tare…. Sa precizez ca am asteptat-o pe doamna doctorita Mehedintu Claudia tot acest timp, spunandu-mi in acea dimineata ca va urca mai tarziu sa ma vada, sa vedem ce este de facut. Eram si nervoasa din aceasta cauza. Tati a vrut sa stea cu mine pe tot parcursul zilei, dar am reusit sa il conving sa se duca sa se odihneasca, caci voi avea nevoie de el odihnit.

Dupa ce trecuse de 12 noaptea visul meu de a te naste de ziua indragostitilor se spulberase. Dar nu asta era important. Pe la ora 2 dimineata m-au apucat contractiile dureroase, la inceput suportabile. Eram entuziasmata. Nu stiam ce ma asteapta. Aveam un zambet pe fata ce s-a dus in urmatoarea ora, cand au inceput sa fie insuportabile.

Intr-un final a venit cineva sa ma vada, mai exact sotul doctoritei mele, domnul Dr. Ionescu, fiind si el tot in aceeasi breasla. Mi-a explicat ca sotia dansului are niste probleme medicale si nu a putut veni. Mie nu imi mai pasa de nimic. Voiam doar sa scap de durere. Venea sa ma controleze in fiecare ora. Si de fiecare data, acelasi raspuns: dilatatie incompleta.

Nu imi venea sa cred. Pe tati l-am sunat abia la 6 dimineata. Am zis ca daca vine mai devreme, sta degeaba. Si nu voiam sa auda cum ma vait eu. In maxim o ora (cu aproximatie, deoarece atunci eram in agonie, nu prea stiam de capul meu) a venit cu buni la spital, a intrat tremurand si a inceput sa ma mangaie.

A iesit repede, caci nu suporta sa ma vada chinuindu-ma. Si m-am bucurat ca a iesit. Ma simteam penibil. Cand a venit doctorul la ora 9, a vazut ca nu mai suport. Mi-a rupt membranele, si a mai asteptat 5-10 minute. Cu toate ca eram dilatata 8 cm, a facut el ceva, nu stiu ce dar a durut ingrozitor, si mi-a zis sa imping la urmatoarea contractie. Ok, eram pregatita. Mai mult ca pregatita, voiam cu disperare sa inceteze durerea, chiar daca stiam ca asta implica o durere de o intensitate mult mai mare.

Cand a sosit contractia, o asistenta cam la 50 de ani, grasuta si cu pieptul mare s-a asezat pe burta mea, spunandu-mi sa stau incordata. Eu nu am mai apucat sa ii zic ca nu pot respira. Mi se parea o nebunie. Simteam ca ma omoara (acum i-as pupa si talpile, Dumnezeu s-o binecuvanteze). La a doua contractie nu mai stiam ce fac. Am apucat-o de san si am strans-o.

Bineinteles, mi-a parut rau, chiar si atunci, dar simteam nevoia sa strang de ceva, si ea era la indemana. Si la a treia contractie ai iesit. Cand te-am auzit, am inceput sa plang instant. In mintea mea plangeam in hohote, dar puterile imi erau asa de mici,incat nu puteam decat lacrimile sa le las sa curga. Doamne ce bine era. Doctorul, dupa ce te-a scos din burtica mea, a suflat spre funduletul tau, ca sa ai pielea intinsa si frumoasa. Atunci am inceput sa radem toti, iar durerea a disparut. Am uitat tot. Era mirific. Nu imi venea sa cred.

Te-am nascut la 3.700 g, si 52 cm. Dupa ce asistentele au plecat sa te faca frumoasa, eu am ramas in sala de nastere sa ma coasa. Domnul doctor tot vorbea cu mine, ma intreba diferite lucruri, dar nu aveam putere sa raspund. Tot ce faceam era sa ma uit la burta mea urata si ridata care a ramas (de atunci si-a mai revenit).

Au venit niste asistente si m-au dat jos dupa masa, m-au asezat in pat, si mi-au dat o punga cu gheata si mi-au zis sa masez burta apasat cu ea, pentru a nu face hemoragie. Eu deja aveam frisoane, si cu gheata pe burta mea, era „mirific”. M-au invelit bine, si m-au lasat sa ma odihnesc, precizandu-mi ca nu cumva sa adorm. Cu toate ca voiam cu tot corpul meu sa dorm putin, m-am abtinut.

Au venit si tati si buni la mine sa ma vada. Au avut grija de mine, m-au mangaiat, si apoi i-au rugat sa plece sa ma lase sa ma odihnesc putin. Tati a plecat nervos acasa, caci nu a apucat sa te vada. Dar dupa ce m-au mutat in salon, si mi te-au adus, el a fost primul la usa. Era asa mandru de tine!

Acum tu, Daria,minunea vietii mele, stai in patuc si dormi asa frumos….Te iubim enorm de mult, ingeras!

(Ionela, Bucuresti)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Miercuri 23 Aprilie, 2014

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Bucuresti | Dr. Claudia Mehedintu | Dr. Sorin Ionescu | Spitalul Malaxa

Articole Similare