Nastere naturala la Maternitatea Panait Sirbu din Bucuresti, graviduta pozitiva la testul COVID

Povestea este lunga si dureroasa… insa sper sa ajute viitoarele mamici in decizia de a naste la un spital de stat sau privat pe timp de pandemie. Am nascut in urma cu 4 luni, pe 11.11.2020, la Maternitatea Panait Sirbu din Bucuresti. A fost prima nastere.

Totul a inceput in dimineata de 10.11.2020, cand intamplator mergand la toaleta am observat ca pierd lichid.

Am tot asteptat durerile, insa nu au aparut, asa ca la ora 19 cand a venit sotul de la munca ne-am indreptat catre camera de garda. Acolo mi s-a spus ca am doar membranele fisurate, insa ma opresc in spital deoarece pot naste din moment in moment. Si de aici incep problemele…

Mi s-au facut 2 teste Covid rapide, acestea iesind Negative dar, dat fiind faptul ca tuseam s-a insistat sa mi se faca si PCR-ul.

M-au schimbat si m-au dus intr-un salon, izolata – cred ca era un salon de Terapie Intensiva, iar camera alaturata avea doar o capra. Nu avea voie nimeni sa stea cu mine cu exceptia unei asistente.

Au inceput contractiile la ora 23:30. Tot timpul stateam cu monitorul fetal pe burta. Travaliul a fost lung… 22 de ore. Testul PCR mi-a fost facut pe 11.11.2020, dimineata, la 10 cred ca era ceasul.

De la ora 23:30 cand a inceput travaliul, pana la ora 17:30 a doua zi nu mi s-a administrat nimic pentru dilatatie, dureri, etc. Din cauza durerilor insuportabile am tot implorat sa mi se faca cezariana sau o injectie de dureri, orice, insa asistentele (au stat 2 cu mine la un moment dat) se uitau „prin mine”, nu la mine.

Nu mi s-a administrat absolut nimic, la ora 17:30 au inceput ai mei sa sune la spital si sa ameninte sa nu patim ceva eu sau fata, pentru ca ei nu ma ajutau in niciun fel, pe motiv ca „nu a venit testul PCR”.

Abia dupa acele amenintari s-a hotarat sa vina doctora de garda sa imi provoace nasterea – mi-a rupt ea apa.

La ora 20:30 a venit rezultatul testului PCR – deci dupa ore intregi – acesta fiind POZITIV. Nu au mai apucat sa ma transfere sa nasc la Bucur, pentru ca deja aveam contractii din 5 in 5 minute. Abia atunci mi-au pus o perfuzie si am nascut fetita la ora 21:30, care a primit nota 7, deoarece a avut cordonul infasurat dupa gat. Am avut si epiziotomie si ruptura.

Ceea ce urmeaza mi s-a parut cu adevarat dureros, pentru mine ca mama , dar probabil si pentru bebe… cred ca mai dureros si decat travaliul acela groaznic…

M-am desfacut la camasa, pentru ca citisem pe internet ca asa se face dupa ce nasti – iti pune bebele pe piept.

Cand m-a vazut moasa, mi-a zis sa ma inchid la nasturi, ca nu am voie, ca am Covid.

A vrut sa ia fetita si sa plece insa am rugat-o sa ma lase sa ii fac o poza inainte… Cand am vrut sa ii fac poza avea fasa pe fata, am intins mana sa i-o las in jos insa aceasta a inceput sa tipe „nu o atinge”.

Oameni buni, mi s-a rupt inima in 1000 de bucati in momentul ala… e groaznic sa nu te lase cineva sa iti atingi propriul prunc… daca nu eram prea ametita si obosita, cred ca ma dadeam jos de pe capra si muream cu ea de gat… sa-mi fie iertat!

M-au dat jos de pe capra dupa ce m-a cusut doctora, si am mai stat 2 ore la ei. Dupa care a venit ambulanta si m-a luat si m-a dus la Bucur, fetita a ramas la ei pentru ca nu erau paturi si pentru ea la Bucur. Mi s-a spus ca pot lua fetita dupa ce se elibereaza un pat la Bucur, insa nu a fost asa!

La Bucur mi s-a gasit si o pneumonie mai veche, ma puteam externa la cerere si sa stau izolata acasa pe tratament, insa am preferat sa raman acolo pentru ca oricum fetita nu o puteam lua acasa 2 saptamani din cauza Covidului, dat fiind faptul ca ei ii iesise testul Negativ. (Apropo si de Bucur… cu epiziotomie, in cele 2 saptamani o singura data am fost curatata jos de o infirmiera la rugamintile mele ca nu vedeam, nici macar asistenta nu era… in rest ma duceam la baie si ma spalam si ma curatam singura cu betadina si comprese sterile asa cum puteam… pe pipaite)… Fereasca Dumnezeu!

Asadar am stat despartite una de cealalta timp de 2 saptamani. Nu am putut sa imi miros puiul, nu am putut sa o imbratisez, nu am putut sa o alaptez… Nu stiu daca ea a simtit durerea pe care eu am simtit-o in suflet, dar tind sa cred ca da, avand in vedere ca nu sta o secunda fara mine nici acum, la 4 luni… ar sta non stop la pieptul lui mami… (am avut noroc si mi-a acceptat sanul, iar acum suntem o mancacioasa de 6500 grame, nascuta cu 3080 grame).❤️

Vis a vis de Neonatologia de la Panait Sirbu am cuvinte de lauda, am primit aproape zilnic poze cu fetita asta m-a bucurat enorm. Insa am luat-o putin oparita pe ici, pe colo… dar nu m-a deranjat asta, au trecut repede cu o crema pe care mi-a dat-o doctora care a vazut de fetita… o doctora de nota 20.

Daca ar fi sa mai nasc vreodata, as naste la un spital privat… si nu spun asta din cauza Covidului, ci spun asta din cauza doctorilor si asistentelor care au uitat sa mai fie oameni. Odata cu acest Covid toti s-au innrait, nu mai exista compasiune pentru aproapele tau, nu mai exista nimic… ok, nu venise rezultatul testului, insa cu ce le incurca daca imi faceau un amarat de calmant macar?

Nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu. Acest moment a fost unic intr-adevar pentru ca mi-am adus pruncul pe lume, insa foarte traumatizant din toate punctele de vedere.

Nasteri usoare,mamici si Doamne ajuta sa nu aveti parte de astfel de intamplari!

(Raluca, Bucuresti)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Joi 11 Martie, 2021

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Bucuresti | Maternitatea Giulesti

Articole Similare