Nastere naturala la Maternitatea Bucur, cu medic rezident

Imi doream sa nasc prin cezariana, am probleme cu vederea destul de mari, infectie cu streptococ beta hemolitic si sunt si destul de mica in bazin.La ultimul control de rutina programasem cezariana pe 28 decembrie. Doar ca…

Era 24 decembrie, pe timpul zilei m-am incapatanat sa fac sarmale. De facut le-am facut. Pe la 23.30 au inceput niste dureri cumplite in partea de jos a abdomenului si vomitam. Am sunat doctora, doamna Camelia Constantinescu si mi-a spus sa merg la Camera de Garda a Maternitatii Bucur, acolo unde lucreaza si ea si daca e urgenta o vor suna doctorii si vine imediat.

Cand am ajuns la maternitate deja aveam dilatatie 7. Doctorul care era de garda si se ocupa de pacientii doamnei Camelia Constantinescu nu era de gasit prin spital. Doctora mea nu raspundea la telefon. Pana la urma m-a luat un medic rezident (spre rusinea mea i-am uitat numele).

M-au dus sus in sala de nasteri. Le tot spuneam ca eu eram programata pentru cezariana, ca am probleme cu colul uterin (este foarte sensibil) si ca am si infectie cu streptococ beta hemolitic. Nu pareau sa ma asculte, parca vorbeam singura. Tot ce-mi spuneau e ca nu o sa mai am timp de cezariana si ca oricum doctora mea nu raspunde la telefon.

Pana la urma m-au urcat pe masa. Mi-au bagat perfuzie, dar dupa nici 2 minute s-au razgandit, au spus ca oricum nu am nevoie si au scos perfuzia. Am inceput sa imping, de durere nu are rost sa vorbesc, pentru ca orice mamica stie. Impingeam si pur si simplu bebe refuza sa iasa. Insistau sa imping, copilul nu iesea, i se vedea doar putin din cap. Cand au vazut ca nu iese, mi-au facut anestezie locala, m-au taiat, am mai impins de 3 ori si bebe s-a nascut. Era ora 03:55.

L-au adus pe bebe sa-l vad si sa-l tin in brate. Ma speriasem ca nu l-am auzit plangand din prima. Eram speriata pentru ca sotul nu a avut voie sa urce nici macar sa astepte la usa salii de nastere. A asteptat jos la camera de garda.

Dupa ce l-au luat pe bebe, au inceput sa ma coasa, procedura ce a durat vreo 40 de minute. Il auzeam pe doctor vorbind cu asistenta: „Cred ca ii mai pun putin aici sa nu se rupa”. Asistenta spunea „Coase aici in X ca tine mai bine”. Ma intrebam oare ce-mi fac, oare cum o sa ies dupa aceasta cusatura.

Spre final imi spune ca nu mai au fire care se topesc motiv pentru care cusatura de afara o sa fie cu fir normal, urmand sa imi scoata firele ulterior, cand se mai vindeca. Simteam cand ma coase, ma durea si ustura in acelasi timp, pana la urma i s-a facut mila de mine si mi-a facut din nou anestezie.

Dupa ce m-au pus la loc in pat in sala de nastere o infirmiera statea pe capul meu sa mananc ceva ca sa plec mai repede in salon. Degeaba ii explicam ca a plecat sotul sa caute de mancare (o supa de pui sau un piept de pui la gratar cum au spus ele), dar ca nu gaseste nimic deschis, fiind 25 decembrie la 7 dimineata. Imi spuneau ca daca nu mananc nu ma duce in salon si ca din cauza mea daca vin alte mamici nu au unde sa nasca.

Pana la urma am mers in salon. A doua zi l-au adus si pe bebe, mi l-au pus in brate si a plecat. Trebuia sa ne rugam de asistente sa ne mai arate si noua cum se alapteaza, cum facem cu buricul si pampersul. Abia daca ne ajutau.

Doctora mea a venit abia in ziua in care ma externam, nici macar nu a sunat sa intrebe ce s-a intamplat, cum sunt. Pana la urma totul a fost bine. Bebe e sanatos, eu la fel, pana la urma asta e tot ce conteaza. Impreuna suntem fericiti si le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de noi la spital!

(Ana, Bucuresti)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Miercuri 11 Mai, 2016

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Bucuresti | Dr. Camelia Constantinescu | Maternitatea Bucur

Articole Similare